Fuck life . Fuck Everything . [18+]

Cap. VI: "Cred că... te plac."

*Yuuki perspectivă*
Mă ia pe sus și mă trântește în pat. Mintea mea perversă, bineînțeles, m-a făcut să cred altceva. Dar nu cred că era cazul. Dar totuși, obrajii mei erau de un roșu aprins și ardeau ca focul. Sfinte Zeus cu trăznetele tale! De ce naiba trebuie să roșesc atâta? Nu obișnuiesc să fac asta și nu vreau să încep de-acum.

- Hei, Yuuki! Fluturându-i mâna pe la față

- Mmm, ce?

- Nimic, doar că păreai....Visătoare.

După ce a spus asta, s-a uitat fix în ochii mei și a zâmbit. Da, iar zâmbetul ăla.

- C-Ce-i? Mutându-și privirea.

- Ochii tăi. Sunt magnifici. Zâmbește.

În momentul ăla am crezut că mor pentru a doua oară. S-a apropiat de mine și mi-a furat un sărut. Primul meu sărut. Buzele lui pline și calde s-au apropiat de ale mele. Apoi s-a pus pe burtă lângă mine, uitându-se la mine cu o expresie foarte adorabilă. Mă ridic în fund și mă uit la el.

- De ce ai făcut asta?

- Nu știu, cred că m-a luat valul. Își pune mâna la ceafă.

Voiam să continui, dar mi-am adus aminte că are de dat niște explicații.

- Am promis că îți voi spune care a fost treaba de azi.

Whoa. Citește și gânduri acum.

- Deci. Hai să-ți spun pe repede înainte. Tipii ăia răi sunt puși de cineva...

- De cine? Întreb eu repede.

- De un tip pe nume Caleb care...

- Care ce? Întreb din nou și îl fac să chicotească.

L-am văzut puțin pus pe gânduri. Era vizibil îngrijorat.

- Uite ce e. De-acum nu mai vorbești cu nimeni, nu mai atragi atenția nimănui și îmi promiți că nu vei mai ieși singură din casă, ne-am înțeles?

Îmi ia mâna într-a lui și mă privește cu o oarecare înduioșare. Încep să-mi fie frică, dar ochii lui, Doamne, ochii aceia.

- Ce nebunii spui...? Spun eu cu voce tremurândă.

- Doar promite-mi!

- Promit!

- Ți-ai notat numărul meu de telefon? Spune el pe un ton serios de-mi venea să bufnesc în râs.

- Da, seriosule. Chicotesc ușor.

Râde ușor și mă sărută pe frunte.

- Apropo, spun eu făcând o pauză mică, de când...?

- Nici ei nu știu. Dar au o iubire cât se poate de sinceră. Răspunzând mai repede decât am întrebat eu cu un zâmbet pe față. Mă bucur că și-a dat seama că vorbeam despre

- Suuupeeeer!

- Mă bucur că nu-i judeci. Jucându-se cu o șuviță de-a mea de păr.

Îl privesc din nou în ochi și simt... Nu știu, dar e prea frumos. Prea frumos să mă trezesc din visul ăsta.

- Ți-e somn? Mă întreabă cu voce răgușită.

- Ție îți e?

Nu voiam să-i spun asta. Pur și simplu voiam doar să stau cu el până târziu.

- Puțin.

- Minți. Zâmbește

- Ce te face să spui că mint?

S-a pus pe spate în pat și mi-a făcut semn să mă pun pe pieptul lui. De ce simt iar senzația aia? Îi fac pe plac și mă așez. O Doamne! Abdomenul era așa de bine lucrat, încât am zăbovit puțin cu mâna pe acolo. El a început să se joace cu o șuviță de păr. Un oftat mi-a scăpat printre dinți.

- A fost un oftat luuung. Chicotește.

Râd și eu puțin rușinată, nu prea m-am obișnuit să-mi arăt sentimentele până acum. Sau, mă rog, deloc. Camera lui arăta lafel ca a mea: întunecată, perdeaua niciodată netrasă, dar atât de ordonată și la locul ei încât , dacă mă gândesc la camera mea în comparație cu asta îmi vine să plâng.

- Văd că îți place să faci curat.

Această întrebare m-a făcut să mă simt mai proastă decât sunt. L-am făcut să pufnească și să-mi dea un răspuns mai idiot decât întrebarea.

- Cineva trebuia s-o facă. Tușește scurt.

Pe noptieră vibrează telefonul ce părea a fi al meu. Am tresărit și am sărit din pat ca arsă să răspund. Sigur era micuța mea Kiiko. Sper că am făcut-o să se îngrijoreze.

Conversație telefonică

- Kiiko, înainte să țipi...

- UNDE DRACU EȘTI?!

- Sunt bine, Kiiko, dacă tot întrebi. Zâmbește.

- Doamne, Yuuki! De 2 zile nu mai știu nimic de tine. Ți s-a întâmplat ceva? Pe cine omor? Ce armă folosesc? Vociferând aiurea.

- Uău. Ușor. Sunt bine. Am fost... Ăăă.. Răpită.

2 minute de pauză

- CE?!

Am început să râd așa de zgomotos încât nu credeam c-o voi mai face.

- Kiiko. Te iubesc și îți promit că nu mi s-a întâmplat nimic. Sunt vie, nevătămată și încă virgină. Râde.

- Sper să merite. Oftând.

- Nici n-ai idee. Doar vreau să ai grijă de tine până ne vom vedea.

- Ok. Pe curând, atunci. Râde ușor.

Conversație telefonică încheiată

Mă uit la Kai și deja a adormit. Nu-mi vine să cred că fac asta, dar merg ușor să nu-l trezesc și îl sărut ușor. Cred că m-am îndrăgostit de buzele lui. Dar doar atât.

To be continued. ^^