Fuck life . Fuck Everything . [18+]

Cap. V: "Ești gay?"

(Dragilor, puțin de început aș vrea să vă mulțumesc din suflet pentru voturile și views-urile inspirațiilor mele nu tocmai complexe de până acum la această carte. Îmi pare rău că nu am mai postat capitoluri noi, doar că am avut ceva probleme cu viața mea care nu se prea numește viață. Nu că mi-aș fi revenit acum, dar nu vreau să las biata carte netraumatizată încă. În poza de la media sunt Nivan și Marcin, nu mai știu sigur dacă am adus vorba de el până acum. Mulțumesc încă odată și voi promite pe cuvânt de cercetaș că voi posta mai des capitolele ce vor urma.)

Yuuki perspectivă

               Afară e o zi ploioasă. Cu căștile în urechi, ochii pe jumătate închiși de melancolia turbată ce mă cuprinsese de-odată din cauza vremii nu mă prea bine-dispunea. Priveam în gol micile picături de ploaie care cădeau de-alungul geamului meu și nu se oboseau să se oprească. Mă lăsam purtată de ritmul melodiei care răsuna în căști și privesc tristă pe geam. De-odată se aude un mic sunet din ușa mea. Mama intra întotdeauna bătând de 2 ori și fără a aștepta să îi mai răspund. Îmi dau repede căștile jos și îmi ridic privirea plictisită la ea. "Da, mamă?" A schițat un mic zâmbet entuziast ținând mâinile la spate. Era îmbrăcată în bluza ei turcoaz și puloverul ei negru care mă făcea să tresar de fiecare dată când o vedeam. Mă ridic în șezut, sprijinindu-mi mâinile pe genunchi și a-i aștepta mica surpriză. De unde știu? Nu știu dacă voi faceți asta mamelor voastre, dar eu și mama avem o mică-prea mare legătură. Îi simt respirația, pulsul inimii, vibrația sufletului.  

             "Draga mea, știu că nu-ți plac cadourile, mai ales din partea mea, dar primește-l te rog. De fiecare dată când ceva ne desparte, doar uită-te la el și imaginează-ți că sunt lângă tine, că suntem împreună." Am deschis mica cutiuță de catifea roșie cu o mică fundă bej-galben care a scos-o de la spate. Se afla acolo un mic lănțișor de argint cu o mică inimioară, și ea, la rândul ei de argint. Mi-a zâmbit din nou și apoi a plecat într-o lumină puternică alături de tatăl meu, neașteptându-i să-i mulțumesc. 

               Mă trezesc tresărind și țipând. Brusc, lacrimile au început să curgă șiroi pe obraz, fără a le putea opri. Mi-am adus aminte de mama într-un vis care a devenit un coșmar. Am oftat ușor până să mă dezmeticesc și să mă întreb unde sunt. În niciun caz în camera mea. Mi-am pus o mână pe frunte pentru a-mi șterge transpirația și am mai stat să-mi revină pulsul la loc. Să recapitulăm puțin: urmărirea... Băieți răi... Pistoale... Tipi sexy... Kai... Mhm. Totul clar. Încep a mă uita în stânga și în dreapta pentru explicații, dar era întuneric și puteam jura că era târziu. Aud un sforăit scurt. Sigur n-am făcut eu asta. Mă uit în dreapta mea și văd că o persoană doarme lângă mine. Mă ridic peste el de-a latul sprijiningu-mă pe mâini pe pat și văd o șuviță albastră căzând pe niște ochi superbi, cu toate că erau închiși. Până și percing-ul din nasul lui era perfect. 

                  Nu mă puteam culca înapoi, nu așa transpirată și înfometată. Mă ridic cu gândul de a face un duș rapid. Mă îndrept spre cea mai apropiată baie, care se pare că mă urăște și ea. După aproximativ 5 minute în care nu am făcut să mă împiedic de birou, masă, scaune, papuci, sticle goale de suc, iarăși masa, încă vreo două scaune și să ajung într-un final unde mi-am propus. "Îți trebuie o medalie" se aude o voce din capul meu. Înjur printre dinți și dau drumul la apa caldă ce se prelingea pe corpul meu atât de repede și plăcut, încât mă ducea cu gândul departe și mă facea să-mi imaginez unele lucruri. "Ce n-ai da să fie Kai aici, doar te-ai gândit la el și ți s-a făcut pielea de găină. Uite. Convinge-te." Arunc o privire la braț și da. Ok. E de la apa caldă. "Ba nu, nu e." Șhhh, voce din capul meu.

                 Opresc apa și îmi iau un prosop. Îmi șterg părul ud și apoi îl înfășor de jur împrejurul meu, în timp ce șterg aburul de pe oglinda din fața mea. Aceeași față urâtă și aceeași cearcăne ce îmi învăluiau ochii de un verde smarald. Atâtea traume, atâtea imagini au văzut acei ochi, care încep a plânge necontrolat dintr-o dată. Îmi pun mâna la gură pentru a-mi opri suspinele ce se transformau în sughițuri. Mă pun în genunchi, prelingându-mă de-alungul ușii. Mă simt atât de neputincioasă, atât de... inutilă. Îmi strâng genunchii la piept și... Doamne! Ce n-aș da să fie mama aici. Pun pariu că m-ar certa acum, că stau într-un prosop și că am părul ud când e așa de frig. Ar veni cu o pătură și mi-ar șterge duios lacrimile.

                  Las puțin depresivitatea la o parte, mă ridic în picioare, șterg urmele de rimel din cauza plânsului și ies din baie în prosop. Presupun că toată lumea doarme la 3 noaptea, nu? Pășesc ușor și primul lucru la care mă gândesc e ceva de băut. Gâtul meu e foarte uscat și simt că nu mai am pic de salivă. Mă îndrept, bineînțeles, spre bucătărie. Am găsit-o accidental când căutam baia. Trec de câteva camere dând să cobor scările.

- Mhhh, mai repede! Geme.

Să vă fie de bine" gândesc repede și îmi continui drumul de parcă asta ar fi fost normal. Și este, cred. M-aș fi oprit să mă holbez pe gaura cheii dacă nu se trezea foamea din mine care urla. Merg la cel mai bun prieten al meu la nevoie, la ananghie, la... Frigider, oameni buni! Înfulec repede o bucată de pizza rece și dau repede pe gât o gură de bere ce părea a fi cireașa de pe tort în momentul ăsta, când dintr-o dată se aude o ușă de la parter deschizându-se și cineva urcând în grabă scările. 

  - Hei, Yuuki! Zâmbește.

Era Nivan, tipul roșcat, doar în boxeri și, O me gei, se vedea că e excitat din cale-afară. 

- Hei, Nivan! Care-i treaba? Ridică o sprânceană.

- Eh, nimic nou, tu? Mutându-și greutatea de pe un picior pe altul

- Bine și eu. Ăăă, ești bine?

- Da, de ce n-aș fi? Căutând ceva prin fricider.

- Păi nu știu, tu ești cel roșu și mușcat peste tot. Râde printre dinți.

- Am un animal în dormitor. Ce să fac și eu. Ia 2 tuburi de frișcă și o cutie de bomboane.

- Păi dreseaz-o. Mușcă din felie.

- Dresează-l. *tuse, tuse*

În momentul ăla am crezut că nu mai respir. Și nu de dispreț sau uimire, ci de bucurie. Nu am crezut vreodată că mi se va întâmpla asta. Să întâlnesc un cuplu gay. 

- Iubire, ce-ți ia atâta? Intră în bucătărie.

În bucătărie a intrat Marcin, tipul brunet, ras pe o parte. Normal că și el în boxeri. Se uita când la mine, când la iubitul lui. Cred că era destul de ciudat că  eu eram doar în prosop iar el în boxeri. Marfă. 

- Bă, n-aveți somn? Se freacă somnoros la ochi.

Vine și Kai al meu, și el fără tricou. Se uită puțin strâmb la mine și apoi la ei. 

- Mi-a fost foame. Ridică o mână.

- Îmi trebuia frișcă. Ridică o mână.

- Îl căutam pe el. Îi pune o mână pe umărul lui Nivan și îl sărută duios pe obraz

Kai mă privea în timp ce mă holbam la ei. Adoram modul în care se alintau prin pupici mici și sineri. Chiar se iubeau. Încep a deveni geloasă. Dintr-o dată, Kai mă ia pe sus și urlă după ei:

- Somn ușor, prințeselor! Râde și cască zgomotos.

To be continued. ^^