Fuck life . Fuck Everything . [18+]

Cap. VIII- Ce M-aș Face Fără Tine!?

Amândouă stăteam și ne uitam la mașinile care de care mai bengoase și mai rapide care se întreceau. Când porneau în viteză, se vedea numai praf și nisip în urma lor, iar câțiva adolescenți fluierau și țipau. Bineînțeles, și pariurile mergeau strună. Un teanc mare de bani se afla pe un fel de masă. Câștigătorul ia totul.

Tot mă gândesc la Kiiko. Cum îi spun eu că un psihopat care îi urmărește pe băieți de multă vreme mă vânează și pe mine? Cum îi spun și că era cât pe-aci' să fiu ciuruită și omorâtă în ultimul hal? Sper din tot sufletul să nu o pun și pe ea în pericol. Nu știu ce aș face dacă i s-ar întâmpla ceva. Kiiko e genul ăla de persoană care nu are limite când vine vorba de mine. Asta îmi aduce aminte de un incident de la grădiniță, când un băiat, bătăușul clasei, mi-a luat cariocile, apoi m-a împins și am căzut pe jos. Am început să plâng necontenit, iar ea l-a bătut pe acel copil până a venit doamna învățătoare și i-a despărțit sau, mai bine zis, a luat-o de pe el. Apoi a venit la mine, mi-a șters lacrimile și ne-am jucat de atunci împreună.

- Hei, Yuuki, la ce te gândești? Se uită la mine.

- La nimic, scuze. Îi zâmbesc palid.

Oh, fir-ar să fie, Kiiko! Știi bine că urăsc din tot sufletul să te mint. Știe foarte bine că mint, dar dacă i-aș recunoaște asta nu ar fi ok.

- Știi că îmi poți spune orice, indiferent de circumstanțe, da? Mă privește fix, puțin îngrijorată.

- Absolut! Las privirea jos și zâmbesc amar.

Deschide gura să mai spună ceva, dar se lasă păgubașă. Cred că pur și simplu s-a săturat să mai tragă de mine pentru a spune ceva, dar cred că ar fi fost de-ajuns. De-odată își ridică privirea și pe chipul ei se arată un zâmbet nemaipomenit de sincer. Un tip îi face semn cu mâna să vină. Alături de ei, prin grămada de oameni care aplaudau, fluierau și se uitau spre direcția noastră, se afla o mașină superbă, sport presupun, vopsită în culoarea ei preferată: roșu ponceau.

A mimat un "Gata?'', iar tipul a făcut o față destul de evidentă încât m-a făcut să râd ușor în sinea mea.

- Vrei să vezi ceva mișto? Îmi face cu ochiul și dispare țopăind zburdalnic prin mulțime.

- Uimește-mă! Țip.

Ok. Ce-a fost asta...?

Îl văd și pe Kai aproape de mașină. Îmi fac loc printre mulțime și îl îmbrățișez pe la spate sărutându-l ușor pe umăr. Se întoarce la rândul lui și îmi oferă un sărut ușor și dulce.

- Ești bine? Îmi spune cu o oarecare duioșie în glas.

- Mulțumesc, pentru tot. Îi zâmbesc fără a-mi scoate fața din scobitura gâtului lui.

Am închis pentru o secundă ochii și am simțit că nu sunt singură.

Un claxonat se aude de pe partea cealaltă. Kiiko se pregătea să pornească. Lângă ea se afla un tip cu o mașină lafel ca a ei de super-dotată, dar de un argintiu sclipitor. Dacă l-aș cunoaște pe tip aș face glume pe seama lui. Își împărtășesc un salut ușor din cap și accelerează în trombă. Îi pierd ușor din cauza vitezei cu peste 100 km/h. Kiiko a pornit prima de la start.

To be continued...