Fuck life . Fuck Everything . [18+]

Cap. III: "Mă revanșez"

*Yuuki Perspectivă*

Deci asta-s eu. Un necunoscut face duș în casa mea și eu sunt legată de pat într-o poziție nu tocmai comodă. Dar nu știu sau în ce mod am încredere în el. Nu știu de ce mă simt ciudat. Poate pentru că Fifty Shades of Grey. Prea porn filmu' ăla. De asemenea, sunt încă foarte amețită de la alcool și aș da orice pentru un fum de țigară. Dar toate astea sunt la o puțin mică depărtare de mine și eu nu-mi pot folosi mâinile. Da.. Oare de ce mă leagă? Nu că aș fi fugit sau ceva. Eram prea curioasă să aflu povestea lui. Mi se pare...Interesant albăstrică ăsta.

- Să nu te uzi la ranăăă! Țip ca o apucată prin casă.

- Bineee! O zice pe un ton jucăuș.

* "Albăstrică" Perspectivă*

Flashback

- Lasă-mă dracu odată! Vă purtați de parcă aș fi copil!

- Nu ne-am purta dacă nu ai fi unul.. Nivan

- Am 19 ani! Pot să-mi port și singur de grijă..

- Nu înțelegi cât de periculoși sunt oamenii lui Caleb! Ne vor morți! Aeric

- Doar ai grijă ce faci. Nu poți să fii mai silențios, adică fără să ieși în evidență cu ce faci? Marcin.

Ies gălăgios din casă trântind ușa în urma mea. Nu mai suport să mă trateze ca pe un copil. Totuși au 19 ani ca și mine. Sigur vă întrebați cine sunt Nivan, Aeric și Marcin. Sunt cei mai buni prieteni ai mei. Stăm toți din generală și nimeni n-a putut să ne despartă. Iar Caleb e unul dintre "tipii răi" care ne vor morți.

Așadar, îmi aprind o țigară și trag ca nebunul din ea. Mă plimb de unul singur pe străzile goale când aud niște voci din spatele meu.

- El e! După el!

Mă uit în spate și văd niște tipi înalți cu brațe cât butucii scoțând niște deagle-uri și alergând să mă prindă. Văzând și dându-mi seama cine sunt, am luat-o la fugă uitându-mă din când în când în spatele meu să nu mă poată împușca. Prea târziu. Unul dintre matahale m-a nimerit și am căzut jos. Mi-a pus cătușe neinteresându-l că îmi curgea sânge. M-a băgat într-o dubă și de-atunci s-a făcut ceață. Abia mai știu cum mă cheamă. Dar cum am mai și scăpat.

End flashback

Trag un prosop, mă imbrac și ies repede să văd ce face micuța pe care am legat-o de ceva vreme. Intru val-vârtej în cameră și privea în gol.

- Alooo! Trezirea roșcățico. Fluturându-i mâna prin față.

S-a uitat speriată la mine și mă privea din cap până în picioare. Cred că am exagerat puțin cu legatul dar totuși mi se părea amuzant modul în care privea sticla de pe birou.

- Ce-i? Vrei asta? Luând sticla.

A făcut ochii mari și a dat afirmativ din cap. Deci e alcoolistă. Iau sticla și o arunc pe geam.

- Heeeei! Ce crezi că faci?! Era singura pe care o mai aveam..

- Nu-mi pasă. Azi te rezumi doar la țigări.

Nu că citesc gânduri, dar pun pariu că nu gândește ceva deosebit despre mine acum. O dezleg încet când îi observ tăieturile de pe încheietură. O iau de mână să o ridic în picioare forțat, zguduind-o.

- Auch, mă doare. Mușcându-și buza de jos.

- Îmi spui și mie ce sunt astea? Încruntându-mă.

- Da'ce acu' nu mai vezi? Sunt tăieturi.

- De ce? De ce ai face asta? Zduduind-o și mai rău.

- Nu știi nimic.. Șoptind mai mult pentru ea.

I-am dat drumul și i-am făcut semn să stea jos. Am luat spirtul, vata și am venit spre ea.

- Ce faci? Ridicând sprânceana.

- Mă revanșez. Zâmbind.

I-am luat mâna delicată, a pus câteva picături de spirt pe vată și am tamponat locul cu grijă. Se cam strâmba, cred că ustura puțin. Am suflat ușor să "ventilez" locul ca să ameliorez usturimea și mi-a zâmbit în semn de "mersi".

- Ai unguent?

- Da, în sertarul din spatele tău.

Am luat unguentul și pansamentul și m-am întors să-mi termin treaba.

- De ce pui atâtea? Sunt doar niște zgârieturi..

- Da, dar "zgârieturile"tale sunt cam adânci.

N-a mai zis nimic și o vedeam zâmbind în colțul gurii. Cred că îi lipsea afecțiunea. În cele din urmă a rupt tăcerea dintre noi cu o mică întrebare. Era atât de evidentă.

- Auzi.. Știu că e ciudat, dar încă nu îți știu numele.

- De ce e așa de important cum mă cheamă?

-Oh, deci vrei să-ți spun Albăstrică? Poate Albăstrică Pufoșică..? (WTF, știu)

- KAI. Numele meu e Kai.:)) Tu, pitico?

- Yuuki. Punându-și capul pe pernă.

- Nume japonez. Îmi place.

Gândurile noastre sunt pierdute de telefonul meu care primise un mesaj. ~Aeric: Unde dracu ești?~ Îi răspund lafel de repede pe cât l-am și citit. ~Am treabă, ne vedem mâine~ și ridic privirea la Yuuki care dormea ca un copil care a plâns toată ziua după jucăria dorită. Am învelit-o cu grijă și m-am pus lângă ea in pat având grijă să nu o trezesc. (poză) Nu o mai puteam lăsa singură. Aveam sentimentul ăla ciudat...Nu știu exact. Dar îmi plăcea. Nu-l mai simțisem până acum.

O priveam pe micuța de lângă mine care dormea buștean, cu o mână sub pernă și cealaltă sub cap. Un oftat de "Ăh, ce grea e viața" i-a scăpat printre dinți și m-a făcut să râd puțin în sinea mea și am sărutat-o pe frunte.