Mirosul îmbietor de cafea și răcoarea de octombrie mă trezește de dimineață. Pe noptieră, lângă telefon, se afla o ceașcă de cafea proaspătă. Mă ridic în șezut și mă uit la ceas și acesta indica 10:32. Mă îndrept spre bucătărie, unde miroase divin. Îmi iau cana, îmi prind părul într-un coc deranjat și plec.
Kai al meu se pare că gătește clătite. Și nu unele obișnuite, știu doar că mie nu-mi ies niciodată cum trebuie. Pe masă era și borcanul cu Finetti. Iau o lingură și încep a savura ciocolata asta delicioasă.- Neața și ție! Chicotește.
Nici nu l-am băgat în seamă și mi-am văzut de treaba mea. N-am mai mâncat de vreo 2 zile pline și simt că leșin dacă nu o să dau pe gât o gură de lapte.
Cât am zăbovit eu acolo, a venit și Aeric cu un zâmbet larg pe față și cu un pachet de țigări în mână. Își aprinde una și mă privește amuzat. Aproape că uitasem că am botul băgat în ciocolată. Îmi dă un șervețel și apoi îi face semn lui Kai să îl urmeze. Cred că au ceva de discutat, dar puteau și cu mine de față. Zic și eu..
După ce am terminat micul dejun, vin toți băieții în bucătărie și mă privesc lung. Și îi privesc și eu lung, căci eram singura care încă sunt în pijamale.
- Unde mergem? Mă uit la ei.
- O să vezi. Îmi spune Nivan.
- Du-te și îmbracă-te. Avem o surpriză. Continuă zâmbind și Aeric.
Mă uit la Kai și îmi face cu ochiul, iar apoi Marcin râde scurt. Îi zâmbesc și eu și mă duc repede la etaj să fac ce mi s-a spus. Îmi aleg ceva convenabil de îmbrăcat și intru în baie pentru a face un duș scurt.
Dau drumul la apă și o potrivesc. E atât de relaxant, încât pot număra fiecare picătură de apă care se prelinge pe spatele meu. Iau gelul aromat și îmi masez ușor pielea, profitând că sunt singură pentru puțin ce-i drept. Mă întreb ce surpriză mi-au pregătit. Să le spun că urăsc din tot sufletul surprizele? Presimt că nu voi pleca atât de curând de aici.
După cam 15 minute de gândit și răzgândit, imi înfășor un prosop moale de culoare albă de jurul împrejurul meu și îl prind de-asupra sânilor. Mă usuc rapid la păr, care cred că ar cam trebui să-l vopsesc. Caut ceva, orice pentru a-l pieptăna, e vizibil încurcat și stă cam în toate părțile, numai favorabil mie nu. Mulțumesc, am găsit o genială și o inegalabilă placă de păr. Îmi îndrept părul și se pare că m-am făcut cam așteptată. Mi-am luat hanoracul meu grena, am tras repede o pereche de teniși albi confortabili și am coborât jos.
- Mergem? Zic eu repede.
- Sigur. Haide. Îmi spune Kai lafel de repede și îi urmez pe toți spre mașină.
De data asta nu era bijuteria de ieri cu care m-au răpit pe mine. Era un Jeep de toată frumusețea, aproape că salivam când am privit-o ba pe ea, ba frumusețea caroseriei din piele de culoare cafenie. Nu mă dau în vânt după mașini, dar băieții ăștia le au pe cele mai magnifice.
- Ce s-a întâmplat cu mașina ta? Îl întreb pe Kai.
- Parbriz spart ai uitat? Plus că azi conduce Aeric. Eu voi sta în spate cu tine. Spune zâmbind și sărutându-mă pe frunte.
Simt cum un nod în gât mi se pune fix când sunt așa de aproape de el. Uhhhh, ce nașpa e să fii îndrăgostit.
După ce ne-am urcat în mașină, am început să vorbesc cu Nivan de toate porcăriile. Am aflat multe din viața vedetelor, ținând cont că e cel mai mare hacker din câte cunosc. E greu de crezut, știu, dar știa foarte multe chestii. Am stat de vorbă și cu Aeric, am aflat că e cântăreț la un club de pe-aproape și m-a pus să-i promit că voi veni curând să-l ascult. Am râs atât de mult încât aproape că am uitat unde mergeam. Aproape.
După aproximativ 30 de minute am ajuns. Era un loc gălăgios, și plin de mașini. Peste tot era praf, nisip și oameni care țipau. M-au dus la curse. Dar asta era cam 50% din surpriză.
- Vino! Mă îndeamnă Kai.
Îl iau de mână și îl țin cât de strâns pot. Îl urmez până la gașca de adolescenți, care erau foarte mulți. Îmi fac loc printre ei și îi văd deja holbându-se la mine. Îi ignor pe cât de mult posibil și îmi bag capul în pământ.
- Dacă o să mă mai strângi așa de mână o să-mi cadă. Îmi spune Kai.
Îi fac pe plac și îi dau puțin drumul din strânsoare. Mi-am încrucișat degetele cu a le lui; asta e mea preferată la ținutul de mână.
Într-un final se oprește, iar eu ridic capul spre surpriza mea. Ochii mi se fac cât cepele, iar buzele mele se transformă într-un zâmbet larg și sincer. Mă uit la Kai uimită și surprinsă, iar acesta îmi răspunde cu un zâmbet. Mi-o adusese pe Kiiko. Stătea rezemată de o mașină sport albastru marin cu mâinile la piept cu ochii închiși. Îi puteai observa de departe talentul de design vestimentar. Era îmbrăcată cu o pereche de jeanși de un albastru deschis, un pulover gri mai sus de buric și vesta roz închis, frumos asortate cu snickerșii negrii. La păr era prinsă coadă de cal și pe față erau câteva șuvite deranjate ce-i stătea perfect.
- Kiikoooo! Țip și îi sar în brațe.
A chicotit ușor și i-a mimat ceva pe buze lui Kai în semn de "Mulțumesc!"
- Cum de...? Zic eu curioasă și sătulă deja de atâtea secrete.
- Cu puțin timp de a veni tu de la muncă am vrut să-ți fac o surpiză și să-ți aduc ceva de mâncare și să mâncăm împreună, dar se pare că nu erai. Așa că ți-am făcut puțină ordine în cameră și am dat de bilețelul ăsta. Cred că-ți aparține. Îmi înmânează bilețelul pe care mi-l scrisese Kai cu numărul lui.
Aproape că uitasem că i-am dat lui Kiiko o cheie de rezervă. Mi-am pus bilețelul în buzunarul de la spate și mă așez lângă ea.
- Vă las să vorbiți. Eu mă duc la băieți. Mă suni. Îmi face cu ochiul și se face nevăzut.
Se uită și Kiiko la gașca ei și pleacă la două mașini mai în față care urmau să concureze.
- Uitasem că îți plac cursele. Spun mai mult stânjenită.
- Nu-i nimic. Și eu uitasem că îți stă așa de bine cu un băiat de mână. Râde.
Râd și eu și o îmbrățișez strâns. Mi-a fost dor de nebuna asta. Sper să o văd cât mai curând de-acum încolo.
To be continued..

CITEȘTI
Fuck life . Fuck Everything . [18+]
Подростковая литератураAceastă fată își crede viața un mare nimic. Își ocupă timpul liber prin a se tăia și a-și reproșa tot trecutul ei. Oare i se va schimba viața? Aflăm pe parcurs.