Fuck life . Fuck Everything . [18+]

Cap. I: Oare mai sunt bună de ceva?

*Yuuki Perspectivă*

Fragmente din trecut îmi zgârie conștiința care începe a urla inconștient. Tresar ușor, îmi întorc capul pe fereastră și încerc să înghit pe cât posibil. Astăzi e o zi ploioasă. Iubesc ploaia, e să zic.

Aud soneria de pe coridorul gol care se umple brusc de adolescenți fără creier. Se suna de pauză. Profesorul de istorie se ridică lent de la catredă, își ia ochelarii și se îndreaptă plictisit spre ieșirea din clasă. Îmi pun repede căștile în urechi, gluga în cap și admir peisajul încă odată.

Așa a decurs și ultimele două ore. Plictiseală totală. Când ia sfarșit s-au terminat mi-am băgat caietul universal și pixul în rucsacul negru cu un breloc argintiu oferit de mama cadou și ies pe ușă nevăzută și încercând să ignor lumea din jurul meu care avea chef de glume expirate.

Și asta e viața mea. Mergând prin ploaie de una singură. Dar nu mă plâng. Ajung din cele din urmă acasă, îmi las rucsacul și mă ascund în colțul întunecat al camerei mele. Scot lama din carcasa telefonului și fac ce știu eu mai bine. Să simt durerea. Las sângele să se prelingă pe podeaua rece pardosită și dau frâu liber a câtorva lacrimi să curgă pe obraz. Mă târăsc până la patul meu si scotocesc sub el până dau de o sticlă de alcool. Dau repede o gură pe gât și las capul pe spate.

Nu mai suport. Toată viața mea e un mare rahat. De ce m-am mai născut? Părinți nu mai am, prieteni nici atât și stau și plâng în fiecare seară. De 3 ani mă tai încontinuu și de foarte multe ori mi-am tăiat și venele. Din cauza cui mai sunt în viață? Datorită bunei mele prietene Kiiko. Ea mi-a fost alături și la bine și la greu. Mai ales când părinții mei sunt sus..

Uite așa termin și sticla asta. Simt că toată camera se învârte cu mine. Afară plouă torențial încă de la terminarea orelor. Mă ridic usăr tinându-mă de fiecare lucru până ajung la usa balconului. O deschid și aceasta se trântește tare din cauza curentului provocat de vijelie. Încep să plâng și să țip din toți raunchii.

-Lua-m-ar dracu! De ce nu mor odată? M-am săturat!

Fug în casă și mă pun în pat cu genunchii la piept suspinând.Fără să vreau am scos un suspin ascuțit pe gură. Îmi las din nou capul pe spate și toate fragmentele revin în minte ca un cuțit răsucit în rană.

-Măi, măi, ce-i cu suspinul ăsta?

Se aude o voce groasă, dar sexy, venind dinspre balcon. Se ridicase de pe biroul meu și venea spre mine.

-Ce dra...

Nu mai am timp să termin propoziția că îmi pune mâna la gură, urcându-se pe mine ținându-mă strâns.