Nicole este obligata de serviciul mamei sale sa se mute in California.Lasa in orasul ei natal prietenii,amintirile,familia,si prietenul,cu care a avut o despartire mai putin favorabila.Cititi,si veti afla ce se va intampla cu biata fata in momentul...
Nicole Flashback Mă duc țopăind într-un picior până la uşă,iar când o deschid,la uşă era pregătită să bată ultima persoană la care m-aş fi gândit că va fi aici. -Mama?
Prezent -Mama?-o întreb eu puțin nedumerită. -Bună,draga mea.-şi mă îmbrățişează strâns. -Bună.Um,cum ai venit aici? -Am vorbit cu Miriam.-şi mă uit strâmb la ea-Ştii,colega ta de cameră.Mi-a spus că eşti aici. -Nu...adică,da.Ştiu cine este.Nu ştiu,însă,de unde ştie ea. -I-am spus eu.-îl văd pe Kevin apărând. -De ce?-îl intreb,țopăind uşor lângă mama pentru a-l vedea mai bine. -Pentru că este prietena ta,şi era foarte îngrijorată că nu ai raspuns la telefon.Şi,ai grijă cu piciorul.Te poți lovi mai rău.-dar nu mă lasă să vorbesc,că mă ia pe sus şi mă duce in cameră. -Doamnă Montgomery,vă rog să intrați în cameră şi să vă faceți comodă.-îi spune mamei cât timp mă aşează pe marginea patului. -Mulțumesc,Kevin.Dar eu am venit să o iau pe Nicole acasăm-şii,nu era la ce ne aşteptam noi. -Stai,cum?-o întreb eu şocată. -Da,aşa cum ai auzit.Vii cu mine acasă.De cand te-ai mutat la cămin,te-ai schimbat.Uită-te şi tu.Stai la un băiat acasă,de care,eu nu am ştiut.Nu mă mai suni,ai piciorul în ghips,şi,pot jura că ai început să neglijezi facultatea.Asta,draga mea,nu eşti tu.-îmi spune mama pe un ton indiferent. -Ba da,mamă!Sunt exact aceeaşi!Doar că nu mă recunoşti tu. -A,da?Şi,spune-mi,te rog,cine îți va motiva absențele?Hm?Cine va vorbi cu profesorii pentru tine?Cine îl va convinge pe director să nu te exmatriculeze,după toată lipsa ta de interes?Spune,Nicole!Te ascult!-şi,a ridicat tonul.Asta nu este femeia care odată era cea mai liniştită. -Nu ştiu.-îi raspund în şoaptă. -Aşa credeam şi eu.Vii şi stai cu mine până te refaci atât fizic,cât şi cu facultatea.Am fost clară? -Da.-şi îmi păstrez vocea. -Perfect.Acum,Kevin,nu te mai holba aşa şi ajut-o să îşi facă bagajele.Şi repede,te rog.Am treabă în oraş mai târziu. -Dar,nu e drept,nu puteți..-începe Kevin,dar se opreşte când îmi simte palma aşezată pe pieptul lui. -Du-te mamă,vin şi eu imediat. -Bine.Te aştept.-şi cu asta,îşi ia geanta şi atitudinea insuportabilă,şi pleacă. -La dracu,Nicole!Nu poate să te ia aşa.Ai aproape 20 de ani,nu mai eşti minoră.Nu te poate controla. -Kevin!-îi rostesc eu numele,dar nu mă aude,şi continuă să se învârtă prin cameră,şi să-şi treacă nervos mâna prin păr. -KEVIN!!-mă rastesc la el,şi de data se pare că m-a auzit,şi se opreşte. -CE?!-îmi răspunde nervos. -Cred că ar fi mai bine...să merg cu ea.Oricum tu vei fi la cursuri.Acasă,voi fi mereu cu ea.Voi fi supravegheată non stop.Te rog,nu te supăra. -Bine,înțeleg.Acum,hai să te îmbraci. -Bine.
După 15 minute de chinuit,sunt îmbrăcată şi cu bagajul făcut.Ies din cameră odată cu Kevin,care îmi cară bagajele,şi coborăm la parter,unde mă aştepta mama.Nu îmi convine că încă mă controlează,dar,în situația în care sunt,plus,având în vedere că în ultimul timp am neglijat-o,decid să o fac cum vrea ea.Până la urmă,ea este mama mea,şi mereu cum va spune ea,aşa va fi cel mai bine. -Nicole,să mergem.Ne aşteaptă şoferul. -Bine.Aşteaptă un minut. -Fie.Eu mă duc cu bagajele.Te aştept. -Bine.-şi mă întorc către Kevin.-Iubitule,sper că o sa fii ok. -O să o iau razna fără tine,iubito.-îmi spune şi se uită cu ochi trişti la mine.
Mă ia in brațe şi mă ține la pieptul lui timp de câteva secunde,iar apoi mă sărută scurt,probabil ca să evite supărarea imensă de care oricum nu va scăpa.Sărăcuțul,mă doare să-l vad aşa. Mă întorc cu spatele la el şi pornesc spre uşă.Străbat curtea imensă până ajung la maşină,unde stătea mama.Urc liniştită,mai mult sau mai puțin,şi pornim la drum.Nu am privit-o,şi nu i-am spus nimic.Eram supărată pe ea,iar a înțeles acest lucru şi m-a lăsat în pace.
💢💢💢 Razele soarelui îmi luminau camera,chiar dacă perdele erau trase.Mă ridic uşor în capul oaselor în timp ce îmi amintesc seara monotonă din ziua precedentă. După ce am ajuns acasă,nu s-a întâmplat nimic interesant.M-am dus direct în camera mea,unde mi-am desfăcut bagajele,aranjându-mi hainele în viitorul meu dulap.Am făcut un duş,aşa cum am putut,dat fiind faptul că încă mai am piciorul în ghips,şi m-am culcat.A fost o seară oribilă. Bine,îmi ajunge cu amintirile.Să trăim prezentul. M-am ridicat din pat,şi m-am îndreptat uşor către oglinda imensă de pe uşa dulapului.Stau şi mă privesc câteva secunde,şi realizez că am cam luat în greutate.Din cauza ghipsului o să devin o balenă.Slavă Domnului că mai am doar o săptămână cu el,altfel aş fi început să alerg şi în cârje,doar ca să nu arăt ca un balon. Consider că este de ajuns cu auto necăjirea,şi deschid uşa de la dulap,de unde îmi scot un maiou roz şi o pereche de pantaloni scurți,albi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cum voi sta toată ziua prin casă,mă rezum la o ținută cât se poate de lejeră.Mă aşez pe pat şi mă dezbrac de pijamale.Mă chinui,de fapt,să mă dezbrac,deoarece pantalonii îmi încurcă planurile.Mă mişc mai ceva ca o babă.Numai că eu nu sunt una,doar am un ghips uriaş care îmi acoperă jumătate de picior.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După ce am reuşit,într-un final,să mă schimb,am ieşit din cameră şi m-am oprit în capătul scărilor.Îmi fac o cruce rapidă,şi apuc cu mâna tremurândă balustrada.Calc cu cel sănătos pe prima treaptă,şi îmi ridic şi piciorul lovit.Bravo,Nicole.Ai coborât o treaptă şi încă trăieşti! Am continuat aşa cu restul scărilor,dar m-am oprit la baza acestora,în momentul în care am vazut-o pe mama la masă,cu un barbat,sărutându-se.Râd în sinea mea că şi-a găsit pe cineva. Tuşesc fals ca să le atrag atenția amândurora.Se distanțează,iar mama se ridică de pe scaun,ruşinată,în acelaş timp cu ochii cât cepele că i-am prins astfel. -Bună dimineața!-îi salut eu,având pe față un zâmbet cu subînțeles.
------------------------------------------------------ Bună,dragi cititori!!După cum puteți vedea,în sfârşit,am găsit un moment şi pentru această carte. Nu voi reveni la acel plan,de a posta în fiecare duminică,pentru că încă sunt în sesiune de învățat.Da,pentru examen.Aşa voi fi până în iunie,când voi începe să postez de două,trei ori pe săptămână. Dar,până atunci,aşa voi posta,când voi mai avea timp liber. Voi mai posta săptămâna aceasta,de Paşte,încă un capitol.Sper să vă liniştească,desigur,dacă îmi mai urmăriți cartea.
Sper că v-a placut capitolul,şi,dacă aveți idei,puteți să-mi spuneți,iar eu voi vedea ce pot să fac. Vă iubeesc!!❤
