Dragă inimă. .-PAUZĂ

Capitolul 9

Citiți nota autoarei de la finalul capitolului!

În timp ce taxiul ne ducea la casa lui Kevin,mă gândeam la tot ce s-a întâmplat până acum.De când am venit,toți băieții parcă sunt fermecați de mine.Kevin este iubitul meu,prietenul Mirei s-a dat la mine,pe Mike îl vedeam cum se holba la mine,iar aseară,şi Matthew.Aş spune că sunt Miss Univers,dar,defapt,sunt doar o fată normală,obişnuită.Nu ştiu ce văd toți băieții la mine.Oricum,îi mulțumesc Domnului că eu îl iubesc doar pe Kevin...Hopa!Ce naiba tocmai am spus?!Îl iubesc?Sau doar simplă atracție?Nu ştiu,sper să fie mai mult de atât.Vreau să simt mai mult.Doar că,se întâmplă atât de multe,încât nu mă pot axa pe sentimentele pentru cel mai important bărbat din viața mea.
Îmi dau seama că am ajuns,când taxiul opreşte iar Kevin îmi deschide portiera.Mă ia în brațe şi merge până la poarta curții imense,unde ne deschide un bărbat.Presupun că este portarul.Ajungem in fața casei şi intrăm,pentru că,la fel şi aici,ne deschide uşa o...femeie.Încep să mă agit dar îi văd şorțul şi ecusonul cu numele ei,şi îmi dau seama că lucrează pentru Kevin.
-Bună,Marissa!
-Bună ziua,domnule!
-Am o favoare.Camera de oaspeți este aranjată?
-Acum se ocupă menajerele de ea.
-Bine.Este cea de vis-a-vis de camera mea,sper.Nu?
-Îmi pare rău.Acum menajerele se ocupă de cea de la etajul al doilea.
-Bine.Până diseară o vreau curată.Bine?
-Bineînțeles,domnule!
În tot acest timp,eu eram în brațele lui,ascultând cu atenție ce se vorbea.La sfârşitul conversației,Kevin urcă scările până la camera lui.Intrăm în cameră,iar Kevin,fără alte cuvinte,mă aşează cu grijă pe pat şi iese din cameră.Cât am aşteptat momentul ăsta,să pot să mă descarc.M-am întors cu greu pe burtă,mi-am băgat capul în pernă şi am început să țip,şi să plâng de frustrare.Am promis că nu mai plâng,dar mereu o fac.Plâng pentru el,pentru mine,pentru noi.
-Iubito?Ce ai pățit?Ce s-a întâmplat?Şi de ce plangi?-îl aud pe Kevin intrând în cameră,aşa că mă ridic cu o mână,iar cu cealalta îmi şterg lacrimile.
-Nu ştiu Kevin..Nu ştiu..-îi spun şi mă întorc cu spatele la el,încă suspinând.
Îl simt cum se urcă în pat în spatele meu şi mă ia în brațe.
-Ba da, iubito.Ştiu că ai un motiv.Nimeni nu plânge fără motiv.
-BINE!!-ma răstesc.-Vrei să ştii de ce plâng?
-Evident că vreau.
-Plâng..-încep,cât timp îmi trag nasul.-Plâng pentru că te-am supărat.Plâng pentru că vreau ca relația să meargă.Plâng pentru că aproape m-a sărutat un tip la petrecere.Plâng pentru piciorul pe care îl am în ghips.Plâng pentru tot răul care mă urmăreşte.Şi ştii pentru ce plâng cel mai rău?
-Pentru ce,iubito?
-Plâng..pentru că te iubesc,şi nu ştiu cum să ți-o arăt.În loc să îți arăt că te iubesc,te îndepărtez de mine.
Termin tot ce am de spus cu greu.Ştiu că l-a şocat ce i-am spus.Dar,tot ce am spus a fost din inimă.Dacă nu aş fi simțit asta,nu i-aş fi spus.
Îl văd peste două secunde cum vine în fața mea şi se pune în ghenunchi.
-Iubito..-încearcă să mă privească în ochi dar mă feresc.-Iubito!-îmi fața între mâinile sale mari şi îmi întoarce fața umedă,ca să mă poată privi în ochi.Nu ştie ce să spună.Îl înțeleg..Oricum,eu sunt concentrată pe privirea lui.
-Iubito!Tu chiar simți ce spui?
-Da Kevin..te iubesc!-şi-n acel moment mă sărută,tandru,cum numai el ştie.Se ridică de pe jos şi se urcă lângă mine în pat.
-Nicole!
-Da..-îi răspund cu frică.
-Îmi mai poți spune încă odată?Nu îmi vine să cred.
-Te iubesc!!-îi spun şi se urcă peste mine şi,din nou începem să ne sărutăm.Noroc cu ghipsul,că,altfel,ne-am fi lăsar duşi de val.

☆☆☆
După ce s-a potolit cu seria de săruturi,Kevin mi-a adus prânzul la pat.Mi-a adus o porție mare de spaghete,care,după el,trebuiau mâncate toate de mine,pentru refacerea mai rapidă a gleznei.Dar,după ce i-am explicat ca țin la silueta mea,a înțeles,şi am mâncat amândoi.Să vezi un bărbat la bustul gol,aducându-ți mâncare,este imaginea perfectă.
După ce am mâncat,tot restul zilei am stat în pat,îmbrătişați,şi am vorbit.Ne-am cunoscut mai bine.Am râs de fobiile lui,şi el la rândul lui de ale mele.A fost o zi minunată,până când n-a întrerupt conversația un ciocănit slab la uşă.Kevin se duce să deschidă,şi se dă într-o parte ca să pot vedea ce se întamplă.
-Camera de oaspeți este gata.
-Bine.Mulțumesc.Poți pleca.
-Bine.-spune Marissa şi pleacă.Deja îmi place de ea.Este foarte simpatică.
-Hai,iubito.
Mă ia în brațe şi mă duce,ei bine,vis-a-vis.Ştiu că va vrea să doarmă cu mine la noapte.Sunt sigură.
M-a aşezat în pat,cu o pernă sub piciorul problemă,m-a învelit bine,m-a sărutat şi s-a dus în camera lui.Am aşteptat să vină lângă mine,dar nu a facut-o.Am decis să mă culc şi eu,dacă am văzut că nu mai vine.Dar creierul parcă nu mă lăsa să ă odihnesc.Îmi zburau prin mine milioane de gânduri,încontinuu.Ugh,ce urăsc nopțile astea,când nu pot să dorm.
Creierule,fă o faptă bună şi lasă-mă să dorm,te rog.Nu mă deranja nu acum când am mare nevoie de odihnă.


Mă trezesc din cauza căldurii care mă înconjoară.Mi-am dat seama că este Kevin,şi nu m-am deranjat să îl mişc.
Deschid ochii şi îmi întorc capul spre el.Mă uit la el cum doarme,şi mă minunez.El este aşa frumos mereu.Dimineața,când se aranjează,când nu se aranjează,când stă acasă.În orice minut al zilei,el arată bine.Îl poți confunda uşor cu o păpuşă masculină.
-Bună dimineața,Nicole!
-Ah,Doamne,ce m-ai speriat.Neața.-îi spun eu zâmbind,după care mă întind să îl sărut.
-De ce?Sunt urât?
-Nu,iubitule.Numai urât nu eşti.-îi spun rânjind.
-La ce te gândeşti?
-La...tine.
-Foarte bine,pentru că şi eu mă gândesc la tine mereu.-îmi spune,în timp ce chicoteşte şi se ridică din pat.
Mă uit după el şi îl văd,în boxeri.Mă prinde holbându-mă la el şi vine şi mă sărută.
-Îți place ce vezi,dragostea mea?
-Awww.Ce alint drăguț.-şi-ncep să râd.
-Ce?Nu-ți place?Mie da.
-Normal că îmi place.
-Bine.Mă duc să fac duş.Mă întorc în 10 minute.-şi se îndreaptă către uşă.
-Ohohoho,unde ieşi aşa,dragule?
-Mă duc la mine în cameră.Ştii,am nevoie de haine curate.-îmi spune,în timp ce se hlizeşte pe seama geloziei mele.
-Kevin,eşti dezbrăcat.Nu poți să ieşi în boxeri pe hol.
-Şi mă rog eu,de ce nu?
-Pentru că pot apărea servitoarele tale şi,şi,ştii ceva?Du-te.Oricum nu-mi pasă.-şi fac bot de cățel supărat.El special face aşa,ca să mă enerveze pe mine.
-Iubito,linişteşte-te.În primul rând,nu face bine gleznei,supărarea ta.În al doilea rând,dacă nu vrei să ies aşa,nu ies.Ai înțeles?-şi vine la mine şi mă sărută pe frunte.
-Bine,am înțeles.Acum treci şi pune ceva pe tine.
-Bine,iubito,acum mă îmbrac.-şi chicoteşte.
Se îmbracă cu hainele avute cu o seară în urmă,mă ia în brațe şi mă ține acolo timp de câteva minute.Când se dezlipeşte de mine,îmi dă telefonul,pe care nu l-am mai verificat de la petrecere,încărcătorul,o carte,şi iese din cameră.Odata aflată singură,îmi bag telefonul la încărcat şi încep să citesc cartea.Era vorba despre un gardian al naturii,care trebuia să păzească,ei bine,natura,de demonii care pândeau.Mi-am dat seama din primele 10 pagini ctite ca este Science-Fiction.
Am mai citit încă 20 de pagini,absorbită de carte.Eram absolut uimită cât de special si firav a contruit autorul caracterele personajelor.Este minunată.
M-am uitat la telefon să văd cât este ceasul.Ciudat.Au trecut mau mult de 10 minute şi Kevin nu a venit.
Îmi distrag atenția nişte voci ridicate,care se auzeau de pe hol.Mă duc țopăind într-un picior până la uşă,iar când o deschid,la uşă era pregatită să bată ultima persoană la care m-aş fi gândit că va fi aici.
-Mama?

------------------------------------------------------
Şii,acesta a fost capitolul.Sper că v-a plăcut,şi că nu v-am dezamăgit.
Am primit mai multe mesaje de la prietene care,de asemenea,îmi citesc cartea,şi mi-au dat câteva sfaturi de care voi ține cont pe parcursul următoarelor capitole.
M-am gândit şi,având în vedere că anul acesta am de dat nişte examene,am hotărât să postez în fiecare duminică.Sper să înțelegeți şi să continuați să-mi citiți rândurile.
Vă iubesc!! ❤