Pereţi reci, din camera întuncată
Urla în eterna noapte.
Iar liniştea cu voce-nalta
îşi cântă-a insomniei dulce şoaptă.
Şi negrul nepătruns de parca
ar fugi de-a luminii taina,
îşi cântă în singurătatea sa
amorul pierdut de mult, cândva.
Iar sufletul îşi caută cărarea
încearcă să-şi audă chemarea
însă cu muzica vântului pe fundal
cântă insomnia către al său vasal
E sclavul șoaptelor din noapte
al colțurilor pline de singurătate
şi cu ochii grei, încărcați de întuneric
înălţă ruga către dulcele somn efemeric.
CITEȘTI
Randuri
Historia CortaÎn fiecare moment al existenţei noastre, mintea ne este invadate de gânduri, imagini şi amintiri. Transpun pe hârtie aceste gânduri, şi le denumesc "Rânduri", pagini rupte dintr-un jurnal uitat de lume. Aceasta va fi o culegere de short-story...
