Randuri

Dragonii lui Morgenstern

          ― Soarele va apune peste Regatul Norilor, iar Luceafărul va fi singur stăpânitor.

        Cu ochii arzându-i de furie şi transpirația lucindu-i pe frunte, Întunericul îşi împrăștie veninul în Lumină.

        ― De azi, începe domnia Regelui Morgenstern!

        Regele Nopţii ridică sabia neagră, făurită în focul Iadului şi spintecă inima Regelui Sonne, stingând odată cu moartea lui şi lumina Soarelui din Tărâmul Wolken.

        Pentru a salva speranţa Regatului Wolken, regina Luna captură ultima rază de soare, ferecând-o în unica sa fiică. Şi din teama ca Stăpânul Morgenstern să nu pună mâna pe Salvatoarea Luminii, şi-a surghiunit propriul copil, Katrina murind odată cu Regele Sonne.

        Însă într-o bună zi, lumina avea să se ridice din nou, iar Katrina va sfâşia inima Dragonului Vesper, salvându-şi poporul de sub domnia Nopţii. Doar aşa Regele Morgenstern avea să fie oprit odată pentru totdeauna.

        Annina ascultă, jucându-se absentă cu mânerul sabiei sale. Când era mică, adorase povestea Katrinei, spunând că într-o bună zi prinţesa avea să-i salveze de domnia Întunericului.

        Trecuseră douăzeci de ani de când Regele Morgenstern alungase lumina din Ţinutul Norilor, iar dragonii săi, Vesper şi Abendstern, terorizau cetatea Wolken, ultima fărâmă a regatului, demult înfloritor. Şi în tot acest răstimp, Katrina nu se ridicase să-i apere pe nevinovaţi, şi odată ce înainta în vârstă, Annina credea tot mai puţin în această legendă.

        Prin colțurile reci ale cetății şi prin cârciumile rămase deschise, oameni răspândeau zvonuri cum că Morgenstern ordonase dragonilor săi să o găsească pe prinţesa Katrina, înainte ca această să se ridice, punându-i capăt domniei.

        Dar astea nu erau decât zvonuri, şi toată lumea ştia că Katrina murise odată cu tatăl ei, regele Sonne, în ultima înfruntare a acestuia. Abendstern sfâșiase trupul micuței Katrina, iar Morgenstern îi stoarse inima de sânge şi-l băuse. Regina Luna a fost distrusă la aflarea veștii morţii soţului şi unicei sale fiice. De atunci nu mai ieşise din castel.

        Unii încă erau de părere că regina Luna şi-a surghiunit fiica când aceasta era doar un bebeluș, aşa cum spunea şi legenda. Însă Annina nu avea timp să se încreadă în poveşti. Basmele nu aveau să o ajute să-şi salveze casa din mâinile lui Morgenstern.

        Şi a jurat. Înainte de a muri în ghearele lui Vesper, i-a jurat tatălui său, generalul Feuer, că avea să-l răzbune.

        Annina jurase că avea să-i apere pe cei slabi şi să răpună fiorosul dragon, chiar de-ar fi ultimul lucru pe care-l face în această viaţă. Nu avea timp de basme, deşi era frumos să le asculte. Îşi amintea de serile copilăriei, când tatăl ei îi spunea povestea Katrinei, făcând-o să viseze la o lume mai bună.

        Poate că nu voia să recunoască, dar în sufletul său, încă mai avea un dram de speranţă că într-o bună zi, Katrina avea să se întoarcă să-i salveze.

        Răgetul feroce, ce-i făcu pământul să tremure sub picioare, îi nărui speranţa trecătoare, aducând-o înapoi în lumea întunecată în care trăise de când se ştia. Vesper spintecă aerul de deasupra capetelor lor, făcând praful să se ridice în vârtejuri de țărână.

        ― Annina! se auzi strigătul puternic al lui Kringer peste panica mulţimii. Du-i pe toţi la adăpost. Repede!

        N-a mai aşteptat nici o clipă, ultimi ani de antrenament fiind răsplătiți cu agilitate şi îndemânarea mânuirii sabiei.