În umbra apusului strălucitor
Se spulberă oraşul de nisip
Iar noaptea sfâşie cu aripi reci
Pământul greu de sub călcâi.
Un vânt necruţător se-ngână
Şi spulberă oraşul de nisip,
Iar chipul meu în zare neagră
Se stinge-n plânset de vioară
Privesc apusul prin perdeaua ploii,
Se spulberă oraşul de nisip,
Iar gândul meu înalţ spre tine
O tu, iubire arzătoare.
Şi plâng viorile a jale,
Iar moartea îmi îngheaţă suflul,
Uit durerea şoptitoare,
Se spulberă oraşul de nisip.
Un om îşi strigă în văzduh chemarea
Cu sângele ce-i picură pe buze,
Moartea îi răspunde cu durerii chinuitoare
Şi omul de nisip dispare.
În gând înalţ iubirea către tine
Cu o lumină albă, efemeră.
Şi strig, iubire arzătoare:
"Se spulberă oraşul de nisip. "
Îmi plâng amarul cu disperare
Şi oamenii dispar în valuri de nisip.
Vărs lacrimi de singurătate-n zare,
Se spulberată oraşul de nisip.
În ceaţa-ntunecată pier
Şi-ntind braţele către cer
Nu pot zbura spre răsărit,
Aripile-mi sunt învăluite-n plumb.
Singurătate dulce-amară,
Mă sfâşii cu ghearele tale.
Şi strig, durere arzătoare:
"Se spulberă oraşul de nisip. "
CITEȘTI
Randuri
Kısa HikayeÎn fiecare moment al existenţei noastre, mintea ne este invadate de gânduri, imagini şi amintiri. Transpun pe hârtie aceste gânduri, şi le denumesc "Rânduri", pagini rupte dintr-un jurnal uitat de lume. Aceasta va fi o culegere de short-story...
