Landon

// şase //

dragă alec,

azi am văzut-o din nou.

spre surprinderea mea, se îndrepta în direcţia mea, faţa sa absolut inexpresivă.

"alec şi-a lăsat jurnalul în dormitorul meu. intenţionam să i-l dau când l-am găsit, cu o săptămână înainte să moară, dar cu tot ce s-a întâmplat după, am şi uitat de el," mi-a spus.

lacrimi au început să îi înceţoşeze vederea. am observat-o clipind de mai multe ori, încercând să le alunge.

m-am uitat la mâinile sale. într-adevăr, jurnalul tău verde, îmbrăţişat de o pamblică neagră, îi ocupa mâinile. amintiri au început să îmi aglomereze mintea.

13 septembrie 2015, în spital

alec: "tocmai am realizat că mi-am uitat jurnalul când am fost acasă la acacia, să lucrăm la proiectul pentru chimie."

landon: "eşti îngrijorat că îi va citi conţinuturile? poţi să o suni, să o rogi să îl caute şi să ţi-l aducă. sau pot să merg chiar eu să-"

alec: "nu este nevoie, o cunosc, nu s-ar uita într-un jurnal ce nu-i aparţine. are şi ea unul, mi-a povestit de multe ori că ar intra în pământ dacă ar citi cineva cuvintele înşirate de ea pe acele foi. ştiu că îl va găsi, îşi va spune de multe ori că vrea să mi-l aducă, dar va uita. dragă frate, vreau să te rog ceva. dacă după moartea mea, acacia va veni la tine să ţi-l înapoieze, vreau să îi spui să îl păstreze, şi să citească fiecare cuvânt ce îi împodobeşte paginile, apoi să  ţi-l returneze ţie."

landon: "nu ai de gând să îi spui tu ce are de găsit în el?"

alec: "dragă frate, acum sunt pe patul meu de moarte. nu mai are niciun rost, nici măcar dacă jurnalele noastre ar avea acelaşi conţinut."

*

"păstrează-l," i-am spus acaciei, "şi citeşte fiecare cuvânt ce îi împodobeşte paginile. apoi, returnează-mi-l mie."