Landon

// douăzeci şi doi //

dragă alec,

astăzi, eu acacia şi cassia ne-am petrecut toată ziua împreună. 

ne-am plimbat pe holuri împreună, râzând şi discutând. am şuşotit în ore, obţinând câteva avertizări de la profesori.  la prânz, toată clasa a observat cât de amuzaţi şi fericiţi suntem şi au venit să stea cu noi. a fost una din zilele în care chiar mi-aş fi dorit să fii şi tu aici cu mine, să te bucuri de viaţă. viaţă pe care ţigările ţi-au furat-o, lăsându-te neputincios.

la ultima oră, acaciei i s-a făcut rău. a plecat acasă, lăsându-mă singur cu cassia.

am avut desen ultima oră, deci nu am prea vorbit. cassia este o adevărată artistă. are talent cât nu au zece pictori la un loc. mi-a povestit că visul ei este să îşi deschidă o micuţă galerie unde să îşi vândă operele de artă marilor critici. 

după ore, am condus-o acasă, "ca un adevărat gentleman", cu m mi-a spus ea. 

"nu credeam că voi spune asta vreodată," mi-a spus, "dar m-am distrat azi la liceu."

m-am uitat în ochii săi ce mă fascinau de fiecare dată, şi am zâmbit. "şi eu."

ne-am oprit în faţa casei ei. m-a luat de mână.

"eşti foarte de treabă," mi-a spus. cred că am roşit. "nu prea l-am cunoscut pe fratele tău. am vorbit de câteva ori cu el, desigur, el fiind prieten bun cu acacia.. dar nu l-am cunoscut cum l-a cunoscut ea. însă pot să spun că dacă era măcar pe jumătate aşa cum eşti tu, era un om minunat." 

m-am uitat la ea uimit, lipsit de cuvinte. după care, m-a sărutat pe obraz.

"pe mâine, ochi frumoşi!" mi-a spus. i-am făcut cu mâna, gândindu-mă la faptul că deşi ochii noştrii sunt identici, ai ei vor fi mereu mai frumoşi şi strălucitori decât ai mei.