DARKNESS

Capitolul 14

Shane si Adele erau hotarati sa puna mana pe craniul acela si sa sfarseasca o data pentru totdeauna strategia demonilor cu care foloseau detinatorii de puteri . Pornesc spre cea de a treia cladire stiind drumul exact fiindca Adele a inceput sa stapaneasca viziunile si acum le putea folosi in favoarea lor .
Nu dupa mult timp traversara campul imens unde se trezira dupa lupta cu demonii si supusii lor . Au trecut campul târșâindu-si picioarele prin maracinii uscati care impanzeau campul ca o panza de paianjen veninos.
Ajunsi la cladire ambii sunt uimiti deoarece aceasta cladire era o casa . Nicidecum o cladire de o imensitate uluitoare ca si primele doua .
   Adele isi roteste ochii scanand imaginea in mintea ei Hmm ... Doar o casa ? O casa din lemn ... O casa cu o arhitectura frumoasa chiar , atent sculptata
Totusi ceva nu imi miroase a bine , ceva e ciudat . Ar trebui sa fie in jur de ora 22:30 si normal ar fi bezna , dar aici tot cerul este negru exceptand partea de drasupra casei care era de un albastru marin . Fațada casei are 3 geamuri . Un turn inalt cu geamul principal insotit de alte doua turnuri mai mici cu geamuri si usi separate .Geamul de la turnul cel mai inalt , acela din mijloc era luminat , de parca inauntrul casei ardea o lumanare .Tot pe acest turn deasupra gramului se afla incorporat un ceas mare cu cifre romane care ticaie zgomotos .
    Casa este ridicata pe 6 piloni din trunchiuri groase de lemn negru acoperit cu o mazga gri si lucioasa . In fata casei este o scara de granit care duce pana la usa principala. Casa are un fel de dedesupt , niste usite mici impanzesc partea stanga de sub piloni. Shane inainteaza iar eu il urmez . Urcam atenti scara de granit si evitam usa principala mergand la usitele mici de sub piloni . Shane ma opreste .
"Unde mergi ? "
"Hmm , catre usite .. Nu acolo trebuie sa ajungem ?" spun nedumerita
"Oh , nu .. Aici " spune aratand deasupra lui cu degetul .
Un tunel inecat in intuneric cam de 30 de cm ,patrat din care atarna o scara din franghii .
" oh nu.. Nu miroase a bine .. Esti sigur?"
"Da. Vezi tu , usa din fata e mare si grandioasa si parca te imbie sa o deschizi.. Pe taramul asta nu e tocmai indicat sa faci ce ai face in lumea normala . Aici regulile jocului sunt altfel . Ei se asteapta sa reactionam si sa facem ce fac oamenii normali , nu ne cunosc gandirea . Sunt sigur ca daca as deschide usa am cadea cine stie unde sau am avea parte de surprize neplacute ... " imi explica gesticuland .
"Aaaa.. " am inteles .
"Bun" spune apucand scara . Urca inaintand in intuneric si eu il urmez din nou ..Ma gandesc .. Oare cand voi lua eu initiativa ? .. Ce tot spun aici ? Eu nu as fi in stare . Sirul meu stupid de ganduri fara cap si fara coada este intrerupt din nou . De data asta Shane disparuse , in fata mea era numai intunericul . Am continuat sa urc fiind pregatita pentru ce e mai rau ... Cand... O mana imi dezlipeste greutatea corpului de pe scariță si ma ridica .
"Am crezut ca voi imbatrani pana urci tu " recunosc vocea imediat
"Ha ha .. Fac ce pot si eu " spun cautandu-i fața cu privirea .
"M-am saturat de intuneric " spun din nou
"Shh.. Nu face galagie , haide " Ma apuca de mana si ma trage usor dupa el . Banuiesc ca pasim pe o podea de lemn deoarece scârțâie destul de tare sub greutatea corpurilor noastre , dar nu vad nimic . Totul este inghitit de intuneric , inclusiv noi . Shane ma lasa de mana si aprinde lumina din palma sa .
La prima vedere casa arata ca o locuinta parasita si veche . O gramada de carti vechi , prafuite , rafturi impaienjenite , scaune vechi , o masuta veche in mijlocul incaperii ...Totul pare normal exceptand scheletul de pe scaunul care se afla in coltul incaperii .
"Ce nai..ba? " spun mijind ochii catre schelet .
"Shhh liniste , sunt sigur ca ceva nu e de bine . E liniste si totul pare anormal de plictisitor . " Pasim intr-un coridor lung fara usi de-a lungul lui . In momentul in care am pasit in coridor , niste neoane vechi s-au aprins imprastiind o lumina slaba . Unul din neoanele de la capatul coridorului pâlpâia . am strabatut coridorul si am ajuns la usa din capatul acestuia .
"Apas ?" intreb in timp ce stateam cu ochii atintiti la clanta usii .
"Nu , lasa-ma pe mine "
"Tu faci totul., acum e randul meu " spun apasand clanta .
Usa se deschide si pasesc inauntru , o alta lumina slaba se imprastie si descoperim alta incapere fara vre-o usa sau geam . Doar pereti . Pasi amandoi peste prag si ne uitam in jur . Usa se tranteste cu zgomot si ne prinde inaintru , se blocase . Nu parea ceva foarte de speriat pana acum ... Nici un monstru , nici un demon , fara capcane ... Parca ma asteptam ca usa sa se inchida . Cred ca am vorbit prea repede deoarece camera incepe sa se miste si podeaua se surpa . Eu si Richard statem pe margine agatandu-ne de perete . In mijlocul camerei s-a format o groapa gigantica careia era imposibil sa ii vezi sfarsitul . Urlete , o multime de zgomote ieseau din groapa imensa si adanca , nu intelegeam nimic , parca era totul in alta limba . Insa desluseam glasurile , erau femei , copii si barbati , auzeam cum țipă de parca isi dau ultima suflare ...
"Ce sunt cu țipetele astea ?" intreb astupandu-mi urechile . Capul imi vâjâia si simteam cum ma ia ameteala din cauza zgomotului peste limita la care puteam sa il ascult .
" Nu stiu , nu am auzit asa ceva niciodata " urla Shane incercand sa se faca auzit peste zgomotul imens .
"Fă-l sa se opreasca . Voi inebuni !!" spun scrâșnind din dinti afundandu-mi mainile si mai tare in urechi .
"Nu pot , nu stiu cum ! "
"Ahhh " incep sa urlu cat pot de tare izbind cu pumnul unul dintre pereti . Țipetele asurzitoare se oprisera . Dar se auzeau acum niste scârțâituri . Erau de la usa care ne blocase inauntru . Acum s-a deschis .
"Cum ai facut asta ?" ma intreaba Shane curios.
"Nu stiu . Am țipat , nu mai puteam suporta . Sunetele alea imi loveau creierul pur si simplu " 
Am inconjurat camera calcand pe margine avand grija sa nu cadem in groapa formata si am ajuns la usa unde am trecut cu grija de prag .
Bezna din nou ...
***************************