DARKNESS

Capitolul 11

Ma odihnesc cateva minute si imi recapat respiratia si apoi il urmez pe Shane care analiza stancile .

"Avem pe unde urca ?" intreb nedumerita

"Da , uite acolo in spate sunt niste stanci si sunt erodate , au margini destul de late si tot urca , deci putem ajunge sus"

"Sa mergem " O i-au inainte surprinzandu-ma si pe mine insumi si urc pe unde a zis Shane.Cand am ajuns la jumatate , obosisem asa ca m-am oprit .

"Ce faci? " Intreaba Shane uimit si putin enervat " Doar nu crezi ca ne oprim , haide sus ! "

"Uf, bine .Ia-o inainte ,te prind din urma "

Shane urca mai departe si in 10 minute ajunge pe ultima stanca , ma asteapta nervos. Ajung si eu sus in sfarsit .

Cladirea asta arata ca un lagar ... Parea plina de pericole.Era mult mai infricosatoare decat prima .Insa de data asta , cladirea nu era din beton ,piatra sau metal , era din lemn . Lemn negru vascos si mucegai .

Pasim spre usa cladirii si Shane
deschide usa , de data asta usa nu era inchisa .

"Ciudat , parca ne-ar astepta" spun eu nestiind ce sa cred.

"Mda , ciudat ."Spune Shane banuitor .

De data asta inauntru ,nu arata murdar si vechi ca in prima cladire . In holul in care ne aflam noi erau asezate pe pereti torte in forma de sarpe si dragoni ,iar pe jos era asezat un covor rosu-sangeriu. La un moment dat holul se bifurca . Am stat putin si ne-am uitat in jurul nostru .Nu stiam ce sa facem , banuiesc ca doar un singur drum era cel bun ..Si uite-ne aici , murdari ,tristi , infometati si obositi . Ghetele mele erau murdare de noroi , unul din sireturi era smuls pe jumatate , maieul de pe mine era tot zgariat si gaurit ,iar hanoracul deabia mai statea pe mine . In fuga noastra prin padure imi pierdusem si caciula ... Shane era la fel de murdar ca mine dar nu parea obosit . Fata lui nu era palida ca a mea , era rosie si ochii lui scanteietori la fel ca la inceput . Cred ca nici un cataclism nu il poate dobora . Parul lui era putin ciufulit , dar tot isi pastra forma obisnuita . Bretonul nu ii mai acoperea acum ambii ochi aproape ci doar unul. Chipul lui misterios nu exprima niciodata ceea ce simtea , nu puteam sa imi dau seama ce simte .Parea ca are aceeasi expresie mereu , indiferent de situatie .Ceva ma face sa cred ca el a mai trecut prin chestii periculoase ca astea.

Imi rotesc ochii in jurul meu si vreau sa ma spirjin de un perete .Din greseala ma apas pe o torta si torta se misca in jos . Se aude o zguduitura si apare o cruce de mormant din podea.

"A te feri de Shinigami sau Wendigo poti pana la un moment dat , dar Hellhound vor fi mereu atenti "

Pe cruce scria mesajul de mai sus ... ce sa inteleg din el ?

Shane  citeste cu atentie si se uita la mine si pentru prima oara pe chipul lui se citea parerea de rau .

"Ce e? Ce inseamna?"

" Shinigami este zeul mortii .. Iti ia sufletul pentru a-si prelungi viata .Se hraneste cu sufletele altora .Wendigo sunt niste creaturi care mananca carne de om si din cauza asta s-au transformat in monstrii , iar Hellhound sunt cainii demonilor ."

"De unde sti atatea?"

"Adele , ti-am mai spus .. Uneori unele lucruri nu trebuie spuse .Este mai bine asa .Ai incredere "

"Bine , am incredere in tine " Spun uitandu-ma la el , un mic suras si-a facut aparitia pe fata lui dar il sterge repede ca sa nu il observ .

"Daca Hellhound sunt pe aici .. Cum ne putem lupta cu ei ?" Intreb realizand ca acestia pot fi oriunde ...