Dragoste Intunecata

Confruntarea cu vampirii

Buna! Scuze, stiu ca am intarziat cu capitolul, dar pur si simplu am avut mult de scris si putin timp disponibil, si cand am vrut sa salvez, site-ul a avut o problema tehnica, si uite asa a trebuie sa rescriu ultima parte.

M-am hotarat de asemenea sa scriu o noua carte, zilele acestea urmand sa  postez recenzia ei, si va astept parerile!

Lectura placuta! 

************************************************************

Frigul diminetii era acompaniat de ciripitul energic al pasarilor, si de o lumina pe care nu o puteam ignora nici cu ochii inchisi. De notat in carnetel: data viitoare inchide geamurile inainte sa te culci.

M-am intins lenesa in patul meu care era incredibil de tare si rece in aceasta dimineata. Mi-am intins mana dupa perna, insa in loc sa o atinga pe ea, mi-a intrat in ceva umed si moale. Ce naiba?

Mi-am deschis ochii sa descopar in ce mi-a aterizat mana, insa lumina puternica i-a orbit, si injurand m-am intors pe burta, incercand sa ma feresc, dar am nimerit in aceeasi chestie moale si umeda. 

M-am ridicat nervoasa in genunchi, privind buimaca in jurul meu. Am ramas intepenita. Nu ma aflam in camera mea, ci pe iarba, iar in jurul meu nu se aflau decat copaci, si un drum pentru masini, asfaltat, la dreapta. Oh, da, si chestia in care ma aflam se numea noroi. 

Primul meu instinct a fost sa imi amintesc cum am ajuns aici. Evenimentele noptii trecute erau in ceata, tot ce imi aminteam era ca conduceam, voiam sa ajung departe, imi era frica de ceva....iar imediat totul a revenit. Parintii mei tinuti captivi de Asher, Tiberiu, Victoria si James care au incercat sa ma recaptureze si accidentul de masina. 

Am inceput sa-mi privesc cu atentie fiecare particica a corpului, insa stratul generos de noroi ingreuna acest lucru. Din cate vedeam, eram inca vie si functionala. Nu aveam nicio zgarietura, vanataie, nicio durere, nimic, ma simteam perfect. Cum naiba era posibil? Imi amintesc cum zaceam pe drum, cu sangele siroindu-mi din cap. Am dus mana instinctiv la cap, insa nu am simtit nimic. Si cu Tiberiu si restul ce s-a intamplat? M-au lasat pur si simplu aici si au plecat, cand au batut atata drum sa ma caputreze? De ce nu mi se parea asta credibil? Ceva nu era in regula..

Atunci, mi-au revenit parintii mei in minte si amenintarea lui Asher. Oh cacat, era de mult trecut de rasarit. Ce sa fac acum? Daca i-a ranit? Erau prea multe intrebari si capul imi vajaia. Stiam ca trebuie sa ajung acasa, in Anglia, cat mai repede, sa ii salvez. Sangele meu era prea important pentru Asher ca sa fii renuntat si daca i-a ranit pe ai mei, voi avea grija sa nu mai vada ziua de maine. Nu stiu cum, dar promit ca o voi face. Gandul la ai mei imi provoca junghiuri in inima, asa ca m-am mobilizat pentru ei, ridicandu-ma si pornind pe drum inapoi de unde am venit, la benzinarie.

Aveam insa o mica problema, aratand ca monstrul din padure sau Yeti, stiam ca nu voi reusi sa fac autostopul pana la aeroport. Nimeni nu ma va lua sa le murdaresc masina. Poate voi reusi sa ma spal la benzinarie.

Am mers pe drum, pana cand randurile de copaci s-au rarit si in fata mea se afla benzinaria. Imaginea celor petrecute cu o noapte inainte a revenit inaintea mea, dar am ignorat-o repede. 

Din nefericire pentru mine, la benzinarie nu se afla doar Bob, casierul. O masina de politie era parcata in fata benzinariei, cu girofarele pornite, probabil venita pentru a investiga atacul de ieri noapte. M-am apropiat precauta, sa descopar daca masina mea se mai afla acolo, ca sa-mi iau repede niste lucruri, insa nici urma de ea. Ticalosii aceia de vampiri au luat-o. 

-Hei, George, uita-te acolo, ii spuse unul dintre ofiterii tocmai iesiti din benzinarie celuilalt, gesticuland spre mine. 

Am inghitit in sec, privindu-i cum isi indreapta atentia spre mine. O fata acoperita in totalitate de noroi si aratand probabil mizerabil, nu era nimic neobisnuit si suspicios, nu, chiar deloc, foarte normal.