Capitolul 1.
ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI
Mai era o săptămână până la Halloween.Anabell terminase liceul de artă.Rămăsese însărcinată și abandonată de către tatăl copilului.Urma o perioadă dificilă prin care trebuia să treacă: nașterea.Deși era descurajată de cei din jur să renunțe,familia ei murise într-un accident cu 2 ani în urmă,dar totuși era optimistă.Spera ca fetița ei să fie sănătoasă și s-o poată crește pe propriile ei puteri.Lucra la o cofetărie pentru a-și plăti chiria . Anabell era entuziasmată de prăjituri și de fiecare aromă în parte: vanilie,rom,lâmâie,mentă,ciocolată,cafea,marțipan și multe altele.Îi plăcea slujba ei.Beneficia în fiecare zi de faptul că primea câte un bacșiș de la vreun client amabil sau avea norocul să mai găsească în farfurii câte o bucată de prăjitură neterminată.
Cu o zi înainte de eveniment,și-a cumpărat o rochie drăguță verde din banii ce i-a adunat timp de o o lună.Fusese foarte încântată,pentru că și-a dorit acea rochie foarte mult.31 octombrie 1983: Halloweenul.Era mare agitație în oraș.Copii,adolescenți și chiar majori împreună cu prietenii,rudele și părinții lor răscoleau magazinele pentru a găsi costumația perfectă pentru marea seară.În schimb,Anabell lucra din greu la cofetărie.Clienți peste clienți își făceau apariția pe ușa cofetăriei ce purta numele de: ”Comme à la maison mère”, în franceză.Comenzile soseau pe minut,iar timpul trecuse destul de repede.Cofetăria se închisese la ora 9:00 seara.Anabell a rămas să facă curat, în urma clienților a rămas o dezordine totală.Căni de cafea,pahare,farfurii murdare,servețele aruncate pe jos..În curând se făcuse miezul nopții.Ceasul din turnul vechi din fața cofetăriei a sunat de trei ori.Anabell încă făcea curățenie.Copii ciudat îmbrăcați au dat buzna pe străzile pustii,răspândindu-se.Dovleci modelați ilustrau chipurile fantomelor stranii,iar pe case atârnau decorațiunile și hârtia igienică.Era o seară caldă și plăcută.Săraca Anabell strângea scaunele,când o durere cumplită o străpunse: era momentul când trebuia să nască.Fără pic de teama,și-a dat calm șorțul de bucătărie și dezechilibrându-se s-a lăsat în jos pe podea.
A închis ochii și a simțit cum micuța Wellen iese.Wellen, cu plânsul ei adorabil cerea brațele Anabellei și cu ochii mici și negri a zâmbit .Toată noaptea a fost cu adevărat specială, a avut loc neașteptatul moment în care Wellen și-a exprimat dorința de a vedea lumea și s-a născut.Anabell începuse deja perioada concediului de maternitate,era fericită.Era fericită că în sfârșit are o fată, de care va fi mândră.
Ei bine această perioadă s-a scurs repede,deoarece Ana își făcuse analizele și acestea i-au arătat că are cancer.Acea veste a cutremurat-o și a băgat-o în depresie,trist.Momentele petrecute cu mica ei Wellen au fost pur și simplu de neuitat.Anabell a încercat să-i ofere tot ceea ce își dorea,pentru că o iubea foarte mult și nu-și putea imagina că va trebui să o piardă.Cea mai frumoasă amintire a fost aceea când Wellen a împlinit un an,iar cele două au fost pentru prima dată la mare,a fost un moment special pentru Wellen,dar mai ales pentru Anabell.Nu putea să-și mai plătească tratamentul, iar asta i-a adus decesul cu 3 ani mai târziu.Wellen a rămas singură,fără bunici sau vreo rudă.A fost crescută până la vârsta de 8 ani de o doamnă învârstă,numită Rucsandra,care i-a fost ca o bunică.Nu a avut nicodată parte de ce și-a dorit din lipsa banilor.Pensia mică a Rucsandrei nu-i putea oferi decât un acoperiș deasupra capului, mâncare și haine puține.
