Capitolul 7
”Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa”.Ei bine cam așa începe acest capitol,pornind de la acest motto.
Dis-de-dimineață Wellen s-a trezit pe hol,cred că a fost somnambulă aseară.Tocmai terminase de citit cartea pe care doamna bibliotecară i-o împrumutase,că fata deja se gândea să continuie lecțiile de alchimie.Nu vroia să aibă un profesor îndrumător sau pe cineva cu cunoștințe puse în ordine legat de aceasta,în primul rând nu își permitea și nici nu avea nevoie.
Își dedica aproape tot timpul studiilor.A moștenit de la mama ei(presupune),capacitatea de a memora cât mai repede ceea ce citea și avea o memorie strălucită.Era mereu optimistă și spera spre mai bine.Poate vă întrebați cum Wellen reușea ca la vârsta ei de 14 ani,fără a face studii și fără a merge la școală,să aibă toate cunoștințele necesare și chiar multe suplimentare dintre acestea.Ei bine aici intervine Ethan.
Ethan,creația la început imaginară,apoi care prinde viață în mintea copilei,are posibilitatea de a se informa,de a merge în timp și de vizita tărmurile magice pentru a culege informațiile necesare ei.Știați că există Tărâmul Viselor?Sau Tărâmul Istoriei?Și bineînțeles există și tărâmul creației,Tărâmul Științei,Tărâmul Vieții de Apoi și multe altele.Până în prezent,Ethan a reușit să viziteze toate tărâmurile,exceptând Tărâmul Vieții de Apoi.Acest tărâm este printre cele mai neobișnuite locații,pentru că intrarea este interzisă,iar cei care reușesc să intre se spune că nu mai ies niciodată de acolo.
Acum,Wellen încerca să găsească o modalitate prin care s-o ”reînvie” pe Melda.Desigur,sună nebunește,dar asta își dorea ea,inclusiv să-l aducă la viață și pe Ethan.În istorie se spune că nici un alchimist nu a reușit să readucă la viață o creatură ce este moartă și nici să aducă la viață niște desene/personaje imaginare/statui etc.
Nu se gândea decât la citit,citit,citit și iar la citit.Când s-a oprit pentru a lua o gură de ceai din cana mare și verde,paginile cărții se întorceau singure,fără a le atinge cineva.Wellen a pus degetul pe pagină,s-au oprit.O fracțiune de secundă a durat,căci paginile au început să se răsfoiască singure.Nici o nedumerire,era Melda !
Chipul i se așterne pe o coală,iar mâna i se îndreaptă spre titlul unui nou capitol: Legile reîncarnării.Vrăji.Copila începe să citească,dar Melda ”se ascunse”.
