Capitolul 4
Prea multe explicații de dat,prea multe vorbe fără rost,prea multă gălăgie,deci haide doar să ..citim.
Trup subțire și înalt,fața de culoare cadaverică a lui Ethan se arătă din nou în mintea lui Wellen.Amândoi trăiau un moment de liniște,mai bine spus de meditație.Și Rose era prezentă,se uita la ei cu ochii bulbucați și în același timp cu blândețe.Fata își exprimă dorința de a compune o poezie,una tristă.O poezie ce îi aducea aminte de mama ei,își imagina perfect felul cum arată,deci nu o putem numi o poezie chiar atât de tristă.Părul lung și blond-șaten,ochi verzi-căprui,mâini subțiri și spate lat,picioare nici prea înalte,dar nici prea scunde,într-un cuvânt,perfectă.Era mama ideală:pe lângă fizicul atrâgător și frumos,avea și un caracter impecabil.Era o femeie de neînlocuit,iubitoare și în același timp răbdătoare.
În timp ce scria versurile,Wellen a vărsat o lacrimă,nu de necaz,ci una de fericire.Era fericită că a avut o asemenea mamă,păcat că s-a dus repede..
Vântul făcea ca perdelele subțiri și gri de la geam să fâlfâie în stânga și-n dreapta.Imediat Rose simți prezența Meldei,o simți și Wellen și Ethan.
Acel trup bine conturat de femeie tânără se arătă din nou la geam.Fața ei nu era deloc palidă,doar puțin albă.Avea pe frunte o pată de sânge uscată,în genunchiul drept o tăietură adâncă și pe brațe sute de zgârieturi.În schimb,la gât avea o dungă de jur împrejur,semn că se spânzurase.Era îmbrăcată într-o cămașă albastru-deschis de noapte,toată murdară și era desculță.Avea părul scurt și brunet,dar era frumoasă..mă rog,fusese!
Era prima dată când Wellen o văzuse și era încântată că a avut curajul de a-și face apariția.Melda a întins totuși timid mâna înăuntru.Părea că vrea să intre,dar când Wellen s-a ridicat de pe scaun,aceasta s-a restras.
-Nu-ți fie teamă. I-a spus fata.
După aceste cuvinte,Melda dispăruse în mod surprinzător.Wellen și-a îndreptat privirea către Rocs,după care s-a dus la raftul cu cărți.Cufundată în gânduri,aceasta căuta cu disperare raftul care conținea tot felul de volume începând cu litera ”A”.Își plimba degetul arătător pe numele câtorva cărți,dar se opri la una: Alchimia din secolul XV.Scoase delicat cartea veche,groasă și prăfuită și o puse pe masă.Apoi se îndreptă iar spre bibliotecă și mai scoase o carte pe a cărei coperte scria: Istoria clădirii Reggtium.(Este clădirea abandonată în care a trăit timp de 26 de ani bătrâna Ruscandra,în a cărui apartament degradat stă acum Wellen împreună cu pisica ei ,Rose).Când s-a așezat din nou la birou și a deschis cartea..
