Capitolul 9
Melda i se arătase pentru a patra oară Wellenei.Să zicem că era la aproximativ o săptămână după ce Rose și Ethan i-au creeat acel vis copilei.
Alchimia devenise pentru Wellen o adevărată artă.Totuși,de când a început să citească despre secretele misterioase,leacurile și trucurile din alchimie,adolescenta avea nopți tulburate de coșmaruri.Mereu erau coșmaruri care se legau între ele: aceeași fată cu părul scurt și cu fața albă,omorâtă prin diverse metode(Wellen credea că e Melda);aceleași locații sinistre ca tunelurile făcute în ziduri de la marginea orașului,ca parcurile abandonate din vest și ca acel garaj în care se afla o mașină distrusă.Ethan încerca să găsească scopul acestor coșmaruri,se gândea care ar fi rostul lor.Vizita neîncetat tărâmul viselor și al coșmarelor,vizita tărâmul umbrelor și aduna informații,deși unele erau chiar nesemnificative.Tot ce i-a putut spune util Wellenei a fost faptul că în tărâmul umbrelor se afla o locație din coșmarurile fetei:garajul plin de sânge.
”Îmi amintesc că imediat ce am intrat pe ușa garajului am simțit o identitate ce și-ar fi dorit să plec”, au fost vorbele băiatului roșcovan,destul de agitat.Era pentru prima dată când Ethan nu se simțea în siguranță și Wellen era conștientă că ceva necurat este la mijloc.Ce ar putea însemna un garaj cu o mașină uzată înăuntru,plină de sânge și o identitate care ascunde ceva?Asta încerca copila să afle.Într-o zi,Melda a apărut pe neașteptate când Wellen citea o carte despre insecte.Se uita fix la ea,fără să scoată o vorbă,în așa fel încât Wellen nici nu a observat prezența ei în încăpere.Dar după câteva minute,o mișcare bruscă a Meldei a făcut-o să tresară.Îmbrăcată de data aceasta într-o uniformă școlară alcătuită dintr-o fustă scurtă și închisă la culoare,o cămașă crem și o jachetă purpurie,spiritul ei aproape că nu atingea podeaua cu picioarele și continua să se uite blând la chipul Wellenei.Expresia de pe fața ei parcă reprezenta ceva plăcut ochiului uman.Era chipul unui fete ce regreta,regreta faptul că și-a luat viața,regreta că nu și-a arătat iubirea față de familie așa cum ar fi trebuit,și în primul rând cugeta la o viață nouă.
Wellen,parcă citind gândurile ei pe buze,s-a ridicat din scaun și s-a îndreptat spre masa unde stătea o carte.În acea carte se afla articolul citit de ea legat de familia Meldei.Când l-a deschis,i-a arătat fantomei poza în care se afla Laura și Antonio,părinții fetei.La vederea fotografiei,Melda a urlat de furie și începuse să se manifeste incontrolabil,dar parcă plângea.După câteva clipe,a reușit să-și controleze furia și s-a uitat din nou obsesiv la Wellen.Chiar dacă încerca să mascheze faptul că îi era dor de părinții ei,Melda nu reușea să-și stăpânească emoțiile,niciodată nu reușise.
-Nu voi renunța să încerc să te ajut Melda,voi face tot posibilul să te readuc la viață,voi încerca să te fac să treci peste toate durerile ce le ai,voi încerca să-ți elimin furia.
Melda era surprinsă,nu și-a imaginat niciodată cum o adolescentă ca Wellen reușea să o calmeze de fiecare dată.A trecut peste timiditate,încerca mereu să vorbească cu ea și încerca să nu-i facă rău,s-a atașat de micuță.
Era de așteptat,totuși,să se întâmple una ca asta.Tulburările ”sufletești” ale Meldei au afectat-o emoțional și pe Wellen.Deși relația dintre ele nu era foarte deschisă,copila își dorea să o cunoască mai bine pe Melda.Ce o leagă această lume,ce are de gând să facă și ce va urmă va ține doar de ea.
