7

1.5

Aveam 9 ani.
Mă jucam în stradă, eram singur. Nu aveam prieteni, i-am alungat pe toți. Tata m-a învățat că toți vor ceva de la mine, nu există prieteni, nimeni nu e de încredere. Mi-a priit asta? Poate, doar puțin.
Aveam 12 ani.
Am găsit un chiștoc de țigare, l-am aprins, am tras...dar ce nu știam era că trebuie să suflu înapoi. Înghițeam fum în prostie, îmi plăcea felul meu de a fuma, era unic și dureros. M-a prins tata, m-a bătut.
Aveam 15 ani.
Am luat bătaie. Nu de la tata, ci de la un grup de 14 copii. Și fete și băieți. Mi-au spart o venă în nas și dislocat umărul. Erau cruzi, și totuși erau copii, de 11-12 ani.
Aveam 18 ani.
L-am văzut pe tata dând în mama. Ea plângea, se smiorcăia, cerea milă, îndurare. S-a ales cu o comoție. A fost dusă la spital. Tata s-a ales fără dosar penal, sau cazier. Însă eu eram pe-aproape. Mi-am ucis tatăl, mânat de dorința de a face dreptate. Apoi am fugit, cu toți banii din casă și arma crimei, acel frumos briceag cu mâner de culoarea mahonului. M-am plimbat prin multe țări, mi-am însemnat numele pe toate oglinzile băilor din tren.
Am rămas cu puțini bani, aproape deloc. Ăștia m-au adus aici...în Țara Galiilor. Unde am dat de puștiul ăsta nenorocit.
-Malcolm, am o propunere pentru tine.
Puștiul mă privește nedumerit. Își contractă mușchii faciali într-un surâs ușor obscen...
-Nu, nu e nimic pornografic.
Malcolm râde cu poftă, își scoate o țigare din buzunarul interior al gecii de blugi. Îmi cere un foc.
-Nenorocit mic. Nu îmi aduc aminte să îți fi dat încă o țigare.
-Nu mi-ai dat.
-Când ai luat-o ?
-Da crezi că mai știu eu, fac atât de multe lucruri că uit chestii. Râde, râde de mine, nu credeam că o să ajung în stadiul în care o să las un puști să râdă de mine. Și totuși am planuri mari cu nenorocitul ăsta.
-Haide să plecăm de aici. Zic pe cel mai serios ton posibil.
-Mama nu a gătat cina încă. Nu putem pleca acum.
-Copil idiot.
Trăgeam amândoi din țigări de parcă ar fi fost ultimele, și poate așa era. Malcolm a învățat repede să fumeze deși nu aș vrea să își facă un obicei din asta.
-Victor, eu nu vreau să plec.
-De ce nu?
-Mama.
-Mă-ta e o....
-Taci! Nu mai spune asta.
Puștiul se zvârcolea, dădea cu pumnii în mine și țipa. Adevărul doare.
Se calmă. I-am dat o palmă amicală peste spate și i-am zâmbit.
Chiar îmi place puștiul.
-Luăm un tren, și o-m vedea.
M-a ignorat.

Am plecat amândoi spre casa acestuia. Mă-sa avea masa pregătită. Î n mijlocul mesei se afla o bucată mare de pâine pe care mi-am înfipt-o în gură fără vreo ezitare. Mirosul apăsat de tocană de cartofi îmi inunda nările. Eram flămând, trăiam doar din țigări.
Nu mi-am dat seama când puștiul mi-a oferit și porția lui. Am halit-o.
Am plecat în camera puștiului. Acesta a rămas să își termine porția.
Am pus niște muzică. Starea mea de acum era perfect descrisă de "Symphony of Destruction".
Am căutat prin sertarele pustiului. Trebuia să aflu mai multe despre Malcolm.
Am găsit multe ceasuri de mână, nu eram ceasornicar dar îmi puteam da seama că puștiul fura marfă bună. Erau scumpe. Un șirag de perle și multe brățări. Deci i-a fost ușor să îmi ia o țigare. Puștiul ăsta are ceva experiență.
Scârțâit.
Am văzut ușa deschizându-se. Malcolm.
-Ce cauți?
-Informații.
Privirea lui coboară spre locul unde mâna îmi e scăldată, pufăie, se apropie de mine și trântește grav ușa sertarului.
-Auch!! La ce te gândeai?
-La faptul că nu poți fura un hoț, dar tu măcar ai încercat.
-Copil idiot. Ia zi-mi tu mie de când atâta tupeu și aroganță pe tine nenorocitule !?!
Îl prind de gulerul tricoului și îl trag cât mai aproape scuipând u-i cuvintele în față.
Se zbate, dă cu pumnii, e în zadar. Corpul lui e prea mic și slab în comparație cu al meu.
Îl izbesc cu capul de perete. Aleg să îi dau apoi drumu'. E inconștient. Îi mai dau un picior în burtă și un pumn în ochiul stâng.
Iau un pix și o foaie și înșir rapid 3-4 cuvinte.
I-o lipesc de frunte cu salivă.
Mă îndrept spre camera lu' mă-sa. Deblochez briceagul.
Fără alte introduceri, îmi lipesc buzele sleite de petalele de margaretă ofilită ale Lindei. Aceasta geme, își împleticește mâinile de ceafa mea. O strâng ferm de șold, își leagă picioarele de mine, sărutându-mă pe gât. Îi bag mâna sub bluză, se conformează și face la fel. O duc în brațe până pe pat. Îi dau jos tricoul, aceasta se desface de una singură la sutien. Nu îmi place graba. O trag de păr. Geme. Trasez cerculețe pe abdomenul ei. Geme. Își plimbă mâinile pe spatele meu, coboară până la fund, pipăie intens buzunarul pantalonilor. Simte ceva.
E galbenă la față, înghite în sec trăgându-și bluza către ea pentru a se acoperi. Îi curge o lacrimă, închide ochii. Își deschide gura pentru a zice ceva.
-Prea târziu târfă!
Am scos rapid briceagul din buzunarul pantalonilor și i l-am înfipt între plămâni, exact în inimă, ceva ce ea nu a avut niciodată.
-Curvo! Ai vrut doar plăceri trupești. Fii-tu' se zvârcolește în propria mizerie iar tu ești dispusă să ți-o tragi cu oricine are pulă. Nenorocito, mori!
Prin mișcări repetate îi bag cuțitul iar și iar și iar de-a lungul întregului abdomen.
Nu suspina, nu urla, nimic. Era moale.
Merg la bucătărie și îmi spăl arma cu mâner de culoarea mahonului.
Mai iau o lingură din tocana aflată pe aragaz. Măcar gătea bine..
Îmi aprind o țigare, scrumez pe pieptul gol al femeii neînsuflețite.
Mă duc acasă. E prea mult, trebuie să iau copilul cu mine. Totul e pregătit, plecăm mâine pe seară.
Mai trag un fum.
Două.
Tri.
Patru.
Cinci.
O să mor fumând.

Oh, well...
Aparent a fost "mâine".
Le mulțumesc mult celor care citesc. Dacă aveți întrebări nu ezitați.
Pupici bă :*