7

3.Lolita

Am dat pe gât 4 shut-uri de Jager, 2 de vodka și 7 de tequila. Moartă de beată mă târam pe ringul de dans. Un tip cam la 26 de ani se apropie de mine, era plin de sudoare pe frunte, cămașa albă avea 2 nasturi descheiați. Mă prinde de șolduri și dansăm amândoi lasciv. Îmi coboară mâneca tricoului cu Aurelio Voltaire și îmi oferă săruturi fierbinți, care aveau o umezeală aparte. Urcă spre gât, picioarele mi se înmoaie, îmi încolăcesc mâinile de gâtul său pentru a nu cădea. Încearcă să mă sărute pe gură... Borăsc. Aparent pe pantofii lui italienești. Tipul se arată scârbit la început dar se pare că chestia din pantaloni dictează pentru el. Mergem amândoi într-un colț retras, scoate din buzunarul de la spate 2 pastile albastre. Îmi spune că mă vor ajuta să mă simt mai bine. Îl cred. Dau pe gât pastila.
Mă îndepărtez de tip, fără a ceda rugăminților acestuia de a dansa iar. Văd o canapea, instinctiv merg spre ea, am nevoie de puțină odihnă. Stau întinsă pe spate, simt cum îmi amorte limba, înghit în sec. Amorțeala coboară în mâini apoi abdomen, în picioare. Totul e negru. Tavanul movaliu devine ușor albastru, apoi verde. Zecimi de culori dansează provocator pe retina mea, lumina străpunge fumul din încăpere până la mine. Mă simt, mă simt, mă simt iluminată. Aș putea face orice fără să-mi pese.
Căldură, simt căldură. Scap rapid de tricoul care momentan mi-e cel mai mare impediment spre fericire. Îmi văd reflexia într-o ușă de sticlă. Sutienul roșu abia susține ghilotina numită sâni iar fusta bufantă neagră îmi e cameră de tortură. Scap și de ea.
Dresurile de plasă neagră se freacă de pielea mea prea sensibilă, mergând alene printre oameni mă agăț de ceva, probabil cureaua cuiva. Nu știu.
Se rup, bocancii kaki cu toc mă omoară dar rămân cu ei.
Același tip care mi-a dat pastila magică vine din nou către mine. În lumina difuză e chiar mai atractiv, a scăpat și de cămașă.
Mă cuprinde strâns de șolduri, cu mișcări fluente îmi masează fesele. Fără a se dezlipi de mine urcă spre talie. Apoi sâni, se îndreaptă lent spre sutien, vrea să îl desfacă. Îmi apropii buzele ofilite de urechea acestuia, îl mușc sălbatic, poate chiar prea tare încât scoate un mic geamăt.
-Nu aici...haide în baie.
Tipul mă ia pe sus, și mă azvârle într-o cabină. Blochează ușa cu o mătură, probabil a femeii de servici. Mă urcă pe blatul de la chiuvetă descheindu-mă la sutien. Gem. Îl sărut, iar și iar și iar. Înghit în sec. Mă abțin spre a geme iar. Coboară spre sâni, îi simt saliva vâscoasă pe întreaga circumferință a acestora. Își coboară limba spre abdomen, forțat îmi deschide picioarele. Mă conformez și îl trag de curea scăpând de aceasta. Tipul își dă jos blugii. Rămâne doar în nădragi. Trage de lenjerie până o rupe. Rămân goală în fața lui. Timiditatea și pudoarea mea au dispărut cu totul. Pătrunde în mine. Gem. Iese. Gem. Și din nou de la capăt. Îl strâng de fese. Îi place. Îmi mai dă o pastilă. Mă apropie atât de mult de el că nu mai există nici un cm de aer și fum. Îl simt, e în mine. Iar și iar și iar. Culori, văd prea multe culori. Îl împing, tipul slobozindu-se pe pantalonii lui.
Plâng, lacrimi...ude și sărate. Îmi acopăr trupul gol și murdar cu mâinile. Îi iau cămașa acestuia și fug spre ieșire. E frig, afară e extrem de frig. Fug în zig-zag unde văd cu ochii. Simt că o să leșin. Privesc în jur spre un adăpost, este un bloc destul de solitar în apropiere. Urc scara de incendiu, la etajul doi ușa e deschisă iar apartamentul pare gol. Am căzut, nu mai știu unde.
Somn. Atât știu. Mi-am luat somn.

***

-Nu te apropia de mine! Strig zgomotos simțind cum îmi crește tensiunea.
Privesc împrejur, sunt într-o cameră. Lângă mine e un puști. Ce naiba s-a-ntamplat?
Copilul care nu are mai mult de 15-16 mă privește nedumerit cu ochii umflați de lipsa de somn, în care probabil a stat să mă vegheze. Ce dulce.
-În sfârșit te-ai trezit.
-Unde sunt? Îmi bubuie capul, durerea persistă tot mai mult. Îmi pun mâna la tâmplă. Sânge.
-În camera mea.
-Ce mi-ai făcut? Strig exasperată. La ce jocuri perverse am luat parte. Îmi sângerează ceafa.
-Te-am găsit în cada noastră. Probabil te-ai lovit atunci la cap, când cel mai probabil ai plonjat ca o capră.
-Nu ai dreptul să-mi vorbești așa.
-Hei, tu ești cea care dormea în cadă.
Sângele îmi pulsează în pomeți, probabil rușinea îmi dă afară prin toți porii posibili. Sunt în camera unui puști, probabil mai e un tip aici, sau mai mulți. Nu îmi amintesc nimic și... Oh, Doamne...nu am lenjerie. Sau măcar ceva decent pe mine. Trebuie să plec de aici.
-Unde-mi sunt hainele?
-Pe mine mă întrebi? Ți-am zis, te-am găsit în cadă.
-Iar eu de ce te-aș crede?Momentan nu sunt în cadă, ci în patul tău.
-Victor mi-a zis să te aduc aici, dacă era după mine te aruncam pe fereastră.
-Ce copil nenorocit.
Am nimerit într-o casă de nebuni, doar eu pot păți asta.
-Pe cine faci tu copil? Curva naibii!
-Pe tine. Cați ani ai? 12?
-Nu am nici un motiv pentru a-ți da ție explicații. Ieși afară.
-Și unde naiba ar trebui să mă duc? Habar nu am unde mă aflu. Plus că... Nu pot ieși așa afară.
-N-am haine de femei, pizdă proastă!
Încep să plâng, e prea mult pentru mine. Nimeni nu mă ajută cu informații iar starea mea de greață persistă.
Simt o mână caldă pe șirea spinării care se transformă încet în o îmbrățișare maternă.
-Nu mai plânge fraiero! Îmi uzi patul.
Acesta se desprinde din îmbrățișare, se îndreaptă către unul din dulapuri și scoate o rochie movalie pastelată pe care mi-o aruncă în față.
-Ia asta și dispari.
-Parcă nu aveai haine de femei.
-E a mamei, ia-o până nu mă răzgândesc.
Un tip intră în cameră. Are o barbă sexoasă rău și parul prins. E bine-făcut.
-Pleacă de lângă mine. Mă găsesc strigând, dând din mâini și picioare. Nu te voi lăsa să mi-o tragi din nou.
Privesc amândoi stupefiați. Tipul cu barbă se apropie de mine, îmi pune mâna pe frunte apoi începe să râdă.
-Eu nu țin minte să ți-o fi tras, adică nu că nu aș fi încântat, ai forme bunicele dar nu îmi plac...copiii.
Simt cum o nicovală mă lovește în creștetul capului. Reușesc să îmi aduc aminte fărâme de amintiri vagi din noaptea cu pricina.
-Îmi pare rău, te-am confundat. Eu trebuie să plec.
-Stai jos!
Tipul bărbos ridică tonul vocii cu vreo 3 octave după care scoate de la spate un briceag vișiniu, poziționându-l în fața mea. Îmi îngheață sângele în vene, mă conformez, nu am nici o altă soluție.
-De unde ești? Mă întreabă pe același ton serios.
-Manchester.
-Cum te numești?
-Lola, dar cei mai mulți mi se adresează cu Lolita.
-Nu am nevoie de astfel de detalii.
Înghit în sec. Peste ce nebuni am reușit să dau?!...
-Câți 14 ani ai?
-Am 17. În două luni fac 18.
-Ți-am zis nu mă interesează detalii inutile, acum ieși din casa mea până nu îți sfâșii beregata și o dau la câini! Javră!
Lacrimile își fac din nou apariția. Țin rochia strâns la piept. Mă uit grăbit spre ușă, drumul e liber, fug într-acolo fără a mai scoate un cuvânt.
Puștiul vine după mine, cel bărbos rămâne în casă.
Am coborât pe scara de incendiu, alt drum nu știam spre ieșire.
Mă opresc lângă niște containere. Plâng înfundat în timp ce puștiul se apropie din nou de mine.
-Schimbă-te! Repede! Nu mă uit.
Acesta se întoarce cu spatele. Dau repede cămașa bărbătească pe care o port și îmbrac rochia. E un băiat bun.
-Gata femeie?
-Da. Mulțumesc pentru tot. Îmi pare rău pentru tot. Eu sunt bețiva... Drogata...care a venit în casa voastră și a căzut în cadă.
-Doar pleacă. Nu vreau să te mai văd vreodată. L-ai supărat pe Victor.
Deci tipul care m-a amenințat e Victor. Încă nu îi știu numele puștiului. Cred că nu e un moment bun să îl întreb.
-Ă..ă..ă, pot să te sărut?
Cât de fraieră pot să fiu, nu asta e ceea ce voiam să îi spun. Retrage...retrage.
-Nu. Acum pleacă!
-Scuze, nu e ceea ce....
-Pleacă am zis!
Nu aștept să mi se spună a doua oară.
Tot ce mai țin minte e că puștiul ăla e al naibii de simpatic când face pe deșteptul.
Fug.

Nu știu de unde a venit asta...sincer. Tipa e...genul ăla de femeie care se îndrăgostește prea ușor. Aveam nevoie la carte și de una faină da proastă rău. :)))
No acu' că v-am plictisit, vă dau pace. Pupici de noapte bună 😘😘😘