7

3.5

Simt cum apa îmi inundă cele mai adânci trăiri, cum îmi invadează porii, purificându-mi trupul murdar. Stropi fierbinți se scurg din părul meu roșu, pe bărbia arcuita, apoi pe gâtu-mi sufocat de prea multe păcate. Decolteu-mi generos se zbate, se zbate bucata de carne numită inimă. Vrea să iasă, să se scalde în izvorul nesecat de lucruri bune, de lumea pură de care am scăpat cu mult timp în urmă.
Dușul m-a curățat, nu pe interior ci exterior. Poate ar fi cazul să merg la biserică. Nu, nu o să îmi fie util. M-aș minți singură.
Imagini de acum 2 nopți mi se derulează în minte. Îmi crește pulsul. Sunt scârbită de propria persoană. Dar nu am putut refuza, nu am putut refuza pastila aia, sau băutura gratis. De ce ? Sunt o pradă ușoară, mă încred în oameni, prea mult. Încă tind să cred că există doar bunătate pretutindeni, am nevoie de acea persoană care să îmi arate adevărata realitate, nu cartoane colorate. Ceea ce încă îmi bântuie retina.
Caut ceva drăguț de îmbrăcat.
Șosetele negre 3/4 cu pantalonii scurți de blugi. Nu mai vreau tricouri, mă fac să mă simt vulnerabilă. Iau o bluză largă, cu mânecă lungă. E roșie, are un decolteu destul de generos. Trag în sus de ea, e fără speranță... Îmi iau o eșarfă. Nu mai vreau nici tocuri, îmi îngrădesc acțiunile, iau vansii.
Mă îndrept spre Gelato, o gelaterie drăguță aflată în centru. Masa a 3-a de lângă geam.
Era acolo, purta o cămașă gri și peste un pulover de același culoare, dar mai închis. Părul șaten se răsfira în toate direcțiile.
El era.
Trag aer în piept, merg lent către el. Îi pun mâinile la ochi.
-Ghici cine-i?!
-Doar o să încerc, deși ești singura tipă care folosește parfumul ăsta dulce. Lolita.
Îl iau strâns în brațe. Mă așez lângă el la masă, acesta mânca dintr-o înghețată de vanilie cu bucăți de biscuite și vișine. Era aproape gata, semn că mă aștepta de mult.
Se ridică de la masă, își scutură subtil haina și îmi face semn că pleacă în momentul în care urma ca și eu să comand.
-Stai! Vrei să pleci? Tocmai ce am ajuns...zic îmbufnată sperând că va ceda rugăminților mele.
-Ai întârziat Lolita...
Are un fel aparte de a-mi pronunța numele, îi pot simți dezamăgirea în glas, mă face să mă simt prost.
-20 de minute. Nu e așa mult.
-Poate nu pentru tine. Dar eu am și alte femei care mă așteaptă copilă.
Lumea mea se destramă, și puteam să jur că e iubitul perfect, că o să am o relație lungă cu el, că....
-Haide la mine mai târziu. Poate rezolvăm.
Îmi trage cu ochiul, sprâncenele îi se curbează într-un arc drăguț, poate voi merge, poate așa ar trebui să fac...dar, știu ce vrea de la mine. Ceea ce vor toți.
Fără să sesizez am început să plâng, mă dezamăgesc singură prin speranțe false, visuri irealiste.
Aud un ding...e ușa de la intrare. Prea puțin îmi pasă, dar am un senzor aparte când un tip intră într-o încăpere. Sunt o curvă.
Nu e un tip, e doar un copil. E puștiul ăla.
Fără a ezita mă ridic, fugind spre el invadându-i spațiul personal.
-Dă-te de pe mine, vito!
-Mi-a fost dor de tine.
Îl privesc în ochi, e nedumerit...probabil deja m-a uitat. Mă desprind din îmbrățișare, lăsând capul în pământ.
-S-s-sunt...Lo...
-Lola, da știu. Curva ce dormea în cada mea. Acum dispari!
-Lolita.
-Nu-mi place numele de Lolita. Lola e mai ok. Acum lasă-mă! Am treabă.
-Ce cauți într-o gelaterie?
-Mi-e poftă.
-Pot să te însoțesc? Nu am un anumit program azi.
-Nu, nu poți.
Își ia ceva la pachet și se grăbește spre ieșire, merg în fața lui blocând u-i orice mișcare.
-Am ceva pentru tine...
-Nu vreau să ți-o trag. Dispari.
-Nu e asta. Deși... În viitorul apropiat poate...
Răbufnește într-un râs isteric scuipându-mi adevărul în față.
-Târfo!
Fără alte comentarii inutile, scot din geantă rochia movalie care mi-a salvat trupul dezgolit cu o zi în urmă.
-Am spălat-o și călcat-o. Mulțumesc.
Ochii îi scapără, l-am surprins. Probabil plăcut.
Ia obiectul, îl vâre în rucsacul său apoi iese fără a mai scoate vreun cuvânt.
După 8 pași de la ieșirea din gelaterie, îmi face semn cu mâna să îl urmez.
-De unde știai că o să ne întâlnim azi? Mă întreabă fără a afișa vreo emoție.
-Nu știam. Vroiam să trec mai târziu pe la tine pentru a ți-o înapoia.
-Nu mai ai ce căuta acolo. Ai înțeles?
-De ce ești așa rău?
-Nu sunt rău. Sunt precaut și perceptiv. Nu am de ce să îmi pun încrederea în tine. Singura persoană pentru care aș face orice și căreia îi ofer toată admirația mea, e Victor.
-Pot să te însoțesc?
-Nu!
-Dar...
-Am zis nu!
-Și acum ce? O să mă lași pur și simplu aici. Nu-i frumos.
Îl pot vedea cum se întoarce pe călcâie, se apropie fixându-mă cu privirea. Ridică mâna și mă cuprinde de ceafă trăgându-mă mai aproape de el. Instinctiv îmi închid ochii. Buzele-mi rozalii îmi sunt presate de ale sale, limba lui invadează orice loc intim al gurii mele. Mă alătur sărutului încercând să prelungesc momentul, îl mușc de buză. Mă prinde de talie și îmi lipește trupul de al său. Iar și iar și iar limbile noastre au un ritual pervers și totuși pot simți atâta inocență în ochii acestuiacestui puști. Chiar dacă face pe deșteptul. Înghit în sec, gura-mi e secată de salivă. Respir sacadat.
Bătăile inimii se accelerează, am mai pupat tipi...chiar mulți. Dar asta se simte diferit, poate din cauza lipsei de experiență a tipului. Cred că m-am îndrăgostit. Iar
-Ce a fost asta?
-Nu ți-a plăcut? Zice ridicând colțul drept al gurii.
-Nu asta te-am întrebat. A fost primul, nu?
Îl pot vedea, limpede ca puritatea mea de odinioară. Roșește, am făcut tipul rece și sigur pe el să roșească. Îmi scapă un mic chicot.
-Nu e amuzant. Da e primul.
-Ești pe drumul cel bun, puștiule.
-Malcolm. Folosește-mi numele.
-Nu place, Colm doar ar fi mai ok.
-Pa Lola, spune acesta punând accent pe fiecare literă în parte pentru a slubinia faptul că mi se adresează diferit.
Dar cred că îmi place.
-Pa Colm. Ne mai vedem.
Dă din cap afirmativ. Semn că mai am o șansă, nu?
Pierdută în gânduri și speranțe deșarte, cel mai probabil nu sesizez că am uitat să plătesc.
Mă întorc.
Intru.
Și din nou acel ding, care mi-a facut ziua mai frumoasă.
Malcolm.
Colm.
Mie-mi plac amândouă...
Zâmbesc ca o proastă. Și nu-mi pasă.

Sunt în pană de idei. Nu știu despre cine/ce ar trebui să fie următorul capitol. Păreri...nu ar strica. :)))
Dacă sunt greșeli ignorați, mi-e lene să rescriu, o corectez eu mai încolo. Pupec 😘😘