Scarlett pov:
Ochii lui, albastri, cuprinzatori, ma inec in ei, si nu mor. Asa ceva nu am mai vazut. Ceva ma atrage la el, ceva, ce nu ma atrage la nimeni altcineva. Simt cum ma observat si el, dar nu o arata. Ador privirea lui rece, si scurta, care ma ingheata.
-Hai, intra odata in masina!! A strigat tatal meu, nervos, pentru ca intirzia la o intilnire. -Ce ai întepenit aici ca o teava ruginita?
Eu am intrat repede, fara sa spun ceva, pentru ca avea sa inceapa un scandal de zile mari.
Tatal meu, David, a suferit mult dupa moartea mamei, dar ea a decedat la nasterea mea. El o iubea mult, de aceea, in inima lui se ascunde o mica parte unde isi tine toata ura pentru mine.
Dupa 20 minute de mers, ma alungat din masina. Eu am iesit, si am intrat in casa. Am trecut prin sufragerie si am ridicat etajul, sa ajung in camera mea.
Odaia mea, are o oglinda, patru pereti albi, doua noptiere albe, un dulap alb, si patul.... alb. E cam posomorit aici, si chiar daca imi da fiori uneori, nu arat asta.
Mam pus in fata oglinzii, in care se reflecta 1.85 metri ai mei, si fata mea de culoare bej, mai mult palida, dar nu alba, care se combina perfect cu interierul camerei. Ochii imi sunt gri, parul la radacini e saten-negru, dupa care trece usor spre saten curat, iar la capete e blond. Buzele fine, si au o nuanta de rosu mai inchis. Nu sunt eu marea regina a fumusetii, dar pot trai si asa. In fine. Daca va intrebati de ce haine port, pai....ce pot sa va spun... Niste skinny jeans cu o bluza transparenta sau niste adidasi cu un tricou lung, ma caracterizeaza. Ce tine de virsta... Pai am inca 16 ani... Perioada asta din viata se numeste "acel-timp-cind-iti-traiesti-viata-din-plin". Dar nu simt deloc ceva de genul. Tot ma plictisesc.... Cred ca asa sa aranjat viata deja.... Nu pot spune daca imi place sau nu. In fine. Sunt o fata introvertita, mai mult iubesc sa stau singura, imi place sa citesc carti, mai sfioasa, dar cind vine vorba de aventuri, eu sunt pe locul întîi. Gata, termin sa vorbesc despre mine.
-Scarlett! La masā! A strigat doamna Angie de la parter. Ea e servitoarea din casa, dar o tratam ca pe un membru al familiei, ca sa se simta bine.
-Da, acus vin! Am spus, si am iesit din camera.
Mam apropiat de masa, si am auzit:
-Pofta buna, dragā. De la ea. Eu am dat din cap in semn de multumesc, si am inceput sa maninc cu incetul salata din farfurie.
Dupa un timp, am auzit la geam niste batai, si mam apropiat sa vad. Nu era nimeni. Poate mi sa parut..... Dar nu cred, pentru ca cind mam intors inapoi, la masa, am vazut o foaie pe care era desenat un zero taiat, si singe pe el. M-am panicat. Oare merita sa arat foaia cuiva? Nu cred. Poate fi o farsa.
Am intors foaia pe partea cealalta, si ceea ce am citit, nu mi-a placut! Acolo scria: "Tu esti urmatoarea!". Ce ar putea sa insemne?
Brusc, prin casa au inceput sa se auda cum se sparg vasele si se transforma in mii de cioburi.
-AAARRGHHH! Sa auzit glasul subtire a doamnei Angie de la etajul 2.
-Ce sa intimplat? Am intrebat-o.
Ea nu mi-a raspuns, dar in schimb am vazut cum un siroi de singe se scurge de sus. Eu mam ridicat la etaj alarmata, si nu am vazut pe nimeni! Nici un cadavru, nimic! Dar pe perete era desenat cu singe un zero taiat. Deja ma sperie!
-E-este cineva a-aici? Am intrebat asa, incet.
-Da~. Am auzit o voce dupa usa din camera mea. -Hai vino~, nu te teme! A mai adaugat. Inima a inceput sa imi bata atit de repede! Sa intetit si respiratia, si am alergat cit mai repede din acel loc, am iesit afara. E intuneric, gasesti doar 3-4 oameni care se plimba pe strada.
Din senin, au aparut din nou acei doi ochi. Fata nu ii vedeam, doar ochii. Sa intors cu spatele la mine, si sa pornit inainte. Ceva imi spunea sa il urmaresc. Nu mintea, nu inima, nici intuitia. Idee nu am ce.
Am ajuns intr-o infundatura intunecata, unde nici un cîine nu traieste.
El sa oprit, si eu. Sunt la 5-6 metri distanta de el. El sa intors cu fata la mine, si îi vedeam doar ochii. A stat putin, si mi-a zimbit.
-Nu ai idee in ce te-ai bagat. Mi-a spus el. Eu mam speriat, si am inceput sa dau inapoi. Mam uitat in spate, iar cind mam intors, el nu era. Mam panicat, si mam oprit in loc. Am simtit o durere in palma. Mam uitat, si am vazut ceva ce ma speriat la culme!
-Ce, nu iti place? A spus zimbind. -Bun venit! A mai adaugat.
Am incercat sa il caut cu ochii, si nu era nicaieri.
In palma aveam semnul ala dubios, da, zeroul taiat. Ce ar putea sa insemna asta?
Am decis sa mai fac o carte...... Sper ca va placut primul capitol...... Mie mi-a placut!! Acum sunt in munti! Yaaay! E cald aici, poti sta cu tricoul. In fine. Despre cartea precedenta, aka "Dark Love" pai, va rog sa ma iertati de finalul trist, si nu voi face volumul 2. Stiu ca cartea aia va atins inima... Si cartea asta va fi una emotionanta, deci va rog sa o apreciati, si sa lasati un comentariu. Va pwp! Pa!
