Scarlett pov:
Eram foarte agitata, idee nu am de ce!
Am verificat daca am pustile la mine. Am scos una, si am incercat sa ii pun gloante noi. Dintr-o data, am simtit cum mi se face un nod in git, dar nu arat, si merg mai departe. Acum tot ce simt, e acel nod, si nu ma pot concentra la ceea ce se petrece in jurul meu. Am incercat sa fac o fata cit mai indiferenta, dar nu imi reusea prea mult.
Dupa cam 10-15 minute de mers prin labirintul incurcat, am dat de o placa de lemn, pe care era reprezentata o sageata care indica "înainte".
-Pe aici. A spus Hoodie cit de cit mai increzut. Fara vreun sunet, lam urmat. Durerea din git sa mai lasat un pic, dar dupa un anumit interval de timp, sa inceput din nou. Deja am inceput sa vad in ceata, si sa ma doara capul. Eu mam oprit, si am inceput sa tusesc. Am observat ca tuseam cu singe, si pot spune ca ma chiar sufocam un pic. Hoodie sa oprit, si si-a ridicat privirea la mine. Nu a spus nimic, doar a asteptat ca starea mea sa se calmeze. Nu a durat mult timp, ca am incetat, si cu incetul mam pornit din nou. El a facut 2 pasi mai mari ca sa se mentina inaintea mea. Desi credea ca nu il vad ca se mai uita la mine din cind in cind, eu il observam.
-Aici, dute. Mi-a spus cu un ton mai mult nepasator in timp ce mi-a aratat o usa care despartea un zid din acel labirint. Eram ca intr-o infundataura, de aceea am ezitat sa fac un pas.
El sa enervat un pic, si sa apropiat singur de usa, un pic zgomotos, si a deschiso.
-Poftim, intra. A mai spus, tot asa cu o liniste falsa.
Nu mam uitat la el, doar am coborit privirea in jos, si mam pornit inainte.
Am intrat intr-o camera, si usa sa plesnit deodata.
Dupa 2 minute, in camera si-a facut aparitia cel fara fata, Slender.
-Bine, Scarlett. Primul test l-ai esuat, au ramas 2.
Stop. Adica "primul test lam esuat"?
-Ai nevoie de mai multa pregatire.
-Pregatire?! Am nevoie de pregatire?!
-Da, ai prea putina incredere in tine, prea multa frica.
-Asa sunt eu!! Nu ma judeca pentru ceea ce sunt.
-Ei bine, acum fiind una de a mea, eu te modelez cum vreau.
-Ti-am spus o data, nu sunt una de a ta.
-Nimeni, auzi? Nimeni nu ma contrazice.
-Eu traiesc viata mea, cu regulile mele, si ceea ce fac, oricare miscare, oricare cuvint spus, e ales de mine, si nu iti voi da voie sa mil controlezi, sau sa il modifici. Nu sunt eu acel tip de persoana care se supune. Mai degraba, prefer sa mi se supuna mie.
-Asa. Dupa cum spuneam, a doua etapa a pregatirii o vei face miine. Pe acum, poti iesi.
-Tu macar ai auzit ce am spus? Lam intrebat, dar mi-am dat seama ca nu am de ce sa ripostez, e inutil, pentru ca egoistul āsta nu ma va asculta nici in ruptul capului.
El mi-a facut semn spre usa pe care am intrat, si eu mam intors spre ea.
Cind am iesit, l-am vazut pe Hoodie ca ma astepta in aceeasi pozitie in care l-am lasat. Nu am spus nimic, doar am incepus sa il urmez, la fel cum faceam in drum spre acest cabinet.
Am trecut pe acolo unde am inceput sa tusesc. E o dîrā rosie de singe de al meu. Ma dezgusta privelistea. Imi vine o senzatie de voma, dar nu o arat, la fel cum nu arat nici dezgustul.........
Vi se pare ca capitolul are putine cuvinte? Sa nu vi se para........ Ca nu e asa..... In fine, lasati un comentariu despre parerea voastra la acest capitol, si..... Cam atit, scuzati-mi greselile gramaticale, si ceea ca deseori nu pun cratima la cuvinte, dar o fac doar din lene, stiti voi........ :D...... Ok, eu va spun bæ...... Ne mai auzim noi........
