Ma indepartam de gara, ma indepartam de casa, de oras. Cerul era tot mai mare - plin de stele. Pustiu in jur. Priveam pe geam, nu eram atent la calatorii ce misunau cu bagajele pe langa mine. Toti erau cu haine mai gorase doar eu in tricou si blugi scurti. Era frig. Imi era frig. Trenul gonea pe sine, fugea spre intuneric. Luna era pe cer, lumina totul - eram in camp acum. Insa starea mea de visare a fost intrerupta de un domn inalt in uniforma, gras, cu un zambet larg pe fata ce venea amenintator spre mine strigand:
-Biletelelee la controool. Bileteleee.
Racnea in cel mai frumos mod, sincer. Trebuia sa fug. Dar unde? Am apucat o valiza de langa mine si am pornit spre controlor. Ma opreste:
-Biletul, tinere.
Ma uit lung la el si strig:
-Pai nu vi l-au aratat ai mei deja?
Bulversat se intoarce si se uita inapoi.
-Care ai tai?
-Aia de acolo.
Se uita la mine, sa uita in spate, se uita din nou la mine. Intr-un final, imi spune:
-Care dintre ei?
-Aiaaa, domnule. Sunteti culmea.
Continui sa il incurc, asta e tot ce puteam face. In continuare era nedumerit. Il incurcasem atat de mult incat nu stia ce sa mai zica. Eram aproape sigur ca ma va da afara din tren. Insa, renunta. Norocul meu ca renunta. Bombani in barba si pleaca. Scapasem.
Insa eu tot ma aflam cu o valiza rosie in mana. Pornesc spre capatul trenului cu grija, sa nu isi observe calatorul Y valiza ce tocmai disparuse. Incet, cu grija, saream peste bagaje si ocoleam oamenii ce inca nu isi gasisera locurile. Interesant ca nu auzeam pe cineva sa se planga de lipsa unei valize. Am ajuns dupa un timp in capatul trenului, pe scari, afara. M-am asezat pe podeaua rece cu valiza langa mine. Era prea intuneric, nu vedeam mai nimic. Auzeam cum trenul suiera, simteam cum tremura pe sine. Drum spre necunoscut. M-am intins pe jos, m-am uitat sa vad cat e ora - 2:34. Inca nu oprisem in vreo gara, inca nu stiam unde ma duc. Am pus valiza pe jos, sa vad ce am capturat. Interesant ca valiza era foarte usoara. O deschisem. Eram bulversat - in valiza era un tricou - un tricou albastru pe care scria "Createur" si erau desenate pe spate doua aripi mari - albe. Panataloni negri nou-nouti si o geanta de umar pe jumatate goala. Ma opresc si ma uit spre orizont. De ce? Ce se intampla? Dar las intrebarile in aer si deschid geanta. Un incarcator, o pereche de casti mari rosii, un caiet cu un pix, trei pachete de tigari Marlboro si o scrisoare. De ce nu ma mir ca era si o scrisoare?
Deschid scrisoarea:
"Umbre si fum,
Frig si frica.
Gri sau boala
Ploaie sau noapte.
Mica speranta,
A unui Fauritor
Mare greseala,
A unui suflet.
Fugi copile
Distruge ciuma
Coloreaza
Danseaza
Ignora boala
Creeaza
Asculta
Vindeca
Semnat, Q"
Se pare ca aveam deci o treaba de facut. Dar cine e Q? Iau totul si pun in geanta(apropo, o geanta frumoasa - neagra). Valiza rosie o arunc pe sine, aceasta fiind inghitita de umbre. Merg intr-o cabina in primul vagon al trenului si ma schimb. Hainele parca erau ale mele. Am iesit si am inceput sa ma uit la oameni. Cu totii erau obositi, plictisiti, mohorati. Se uitau ciudat la mine. Nu intelegeam de ce - eram si eu om ca si ei. Nu eram francez, nu eram strain. Insa ei erau ca si cei din orasul care il parasisem neintentionat. Stand o zi cu Malina uitasem ce inseamna Gri. Dar acesti oameni mi-au reamintit ca inca nu am scapat de Gri. M-au facut sa ma intreb de ce a aparut Gri? Cine e Gri? Si de ce am fost urmarit? De unde a stiut acel batran ca sunt urmarit? De ce am pus mana tocmai pe acea valiza? Cine e Q? De unde ma cunoaste? De unde stie ca sunt in acest tren? Si de unde stia ca nu am castile la mine? M-am dus din nou in capatul trenului, am inceput sa ascult muzica in timp ce ma uitam in sus. Era 4:27. Ne oprisem deja o data - dar nu am vazut unde. Soarele nu dadea semne sa rasara. Era la fel de frig, eu eram departe de casa. Imi era somn, eram nedumerit - incotro ma indreptam?
