Dintr-un exces de dorinta infaptuisem o fapta pe care deja o regretam. Ma aflam pe cea mai eleganta motocicleta, in mijlocul celor mai negre fiinte. Totul se oprise intr-o fractiune de secunda - inima isi batea toba, respiram greu, o privire sigura ca nu stie ce se va intampla. Era momentul in care mi se decidea temporar soarta - plecam sau ramaneam? Credeam ca am sa plec. Voiam sa plec. Doar ca sa o vad pe Malina. Sa o gasesc si sa ma intorc linistit pe Strada Omului. Pulsul era tot mai ridicat si panica tot mai mare. Realizam acum ca mie doar imi era dor de Malina. Vedeam in ceata mesele in timp ce mainile se chinuiau sa se tina bine de coarne. Incepeau acum lucrurile sa se miste si sunetele sa fie din nou pe fundal. Nu eram pregatit pentru asa ceva inca.
Am strans coarnele si mi-am mutat privirea in fata. Nesiguranta punea stapanire pe mine, iar frica imi imbraca gandirea. In continuare auzeam carti aruncate si pasi venind spre mine. Mi-am scuturat capul si in treacat am vazut un Q mare desenat sub nasul meu. Motocicleta lui Q. Un zambet larg, plin de confuzie.
Timpul a inceput sa curga, totul a inceput cu o repeziciune bolnava sa se miste. Si am inceput si eu sa ma misc. Motorul din senin m-a salutat si inspirand groaza in jur a inceput sa maraie nebun la toti. Imi inspira si mie groaza. Insa mie imi placea.
Era deja haos acum. Am pornit cursa vietii mele direct spre cer. Nu eu conduceam, ci motocicleta. Ma uitam in jos si vedeam fete speriate si uimite, il vedeam pe Caporal nedumerit. Gri nu era acolo. Oricum, am trecut prin tavan ca prin apa, lasand in urma praf si multe daune. Motocicleta parea tot mai vesela, iar eu tot mai confuz. Eram la inaltime, plutind acum in jos spre o strada rece si urata. Nu mai intelegeam nimic si brusc imi era frica. Era un moment minunat sa reusesc sa scap de catuse. Am inceput ca un pui abia iesit din ou sa dau din Aripi, incercand cu disperare sa ma eliberez. Tineam strans de coarne in continuare, lipit de motor, tipam si ma uitam in jos. Aripile nu se deschideau. Si trei, doi, unu.. Pe la doi, motocicleta se lasa pe roata din spate, iar la unu am atins soseaua, continuand astfel calatoria noastra. Socat de ce se intampla nu mai stiam ce sa spun. Motocicleta gonea deja pe sosele, iar eu ca un inconstient, intr-un moment scurt in care am realizat ce se intampla am tras stanga urland din plamanii mei de fumator:
-Malinaaaaaa!!
Dar de unde asa noroc. Nu. Motocicleta nu si-a schimbat traseul. Goneam cu 201km/h, printre umbre si blocuri auzind in jurul meu tipete. Am observat ca motocicletei ii placea sa sperie tot ce e in jur. Motorul maraia tot mai mult, saream, mergeam pe o roata. Probabil ca facea cum o invatase Q. Admiram spectacolul si traiam si eu bucuria motocicletei. Singurul regret - Malina era inca undeva, capturata. Ma aflam deja in sensul giratoriu, si imediat hop eram acasa.
Nu mai aveam nici casti, nici geanta, nici stilou. Aveam motocicleta si tigari. Am lasat motorul la usa si am intrat in casa. Praf peste tot, culori sterse. Mi-am pus telefonul la incarcat, mi-am aprins o alta tigara(pachetul era aproape gol) si m-am intins pe jos, asa cum puteam. Toate desenele ciudate ale Malinei erau in ceata. Stateam ca un mut si ma uitam lung la toate liniile, culorile, formele facute de ea. Nimic interesant. Imi doream sa fiu din nou cu ea, din toate punctele de vedere. Era 09:00. Timpul trecuse extrem de repede. Pierdusem o noapte in Rascruci. Realizam abia acum cat imi era de somn. Mi-am terminat pachetul si am adormit cuminte cu privirea in tavan, rezemat de Aripile incatusate.
M-am trezit abia pe la 18:00. Motorul facea incet ca un nebun. Nu aveam nevoie de un ceas desteptator, dar daca motocicleta se oferise nu aveam ce face. Obosit si cascand neincetat, am iesit pe usa afara. Motocicleta sarea in sus in jos luminand puternic.
-Calmeaza-tee, stai cuminte jos. Te apuca acum? Poate te vede cineva si am mierlit-o amandoi din nou.
Imediat s-a pus linistita jos cu roata din spate spre mine. Era o mica geanta acolo, ca un portbagaj. Nu o vazusem inainte. Am deschis-o incet si din ea am scos prima data un plic. Era mic, in alb si verde, cu doua Aripi pe el. Cu ochii aproape deschisi, l-am deschis si am inceput sa citesc:
"Motocicletei i-am spus doar Fauritorului sa arate asta. Deci ai trecut prin Rascruci. Niciodata nu mi-a placut locul ala. Mai ales cand e Caporalul acolo. Se uita mereu ciudat la mine cat am stat acolo. Oricum, ma bucur ca ai acum mijloc de transport.
AI GRIJA DE EA. Motocicleta asta am facut-o de la zero cand eram un pustan. E frumoasa, ascultatoare, putin nebuna si de incredere.
Daca ai ajuns in Rascruci inseamna ca ai fost prins. In geanta ai o piatra mai speciala care e menita sa sparga catusele.
Si daca vrei ca tu sa conduci motocicleta, ai langa vitezometru un buton mic. Sa il apesi cu inelarul de la mana stanga.
Mult noroc, Fauritorule!"
Mi-am luat piatra si am scapat de catuse. Pe langa cheie am gasit o perehe de casti, mai mari ca cele pe care le avusem eu. Le-am luat si pe acelea, am multumit motocicletei, mi-a zumzait inapoi si am intrat, iar in casa.
In casa o liniste de mormant. Putin frig, culori disparute. Si mai mult praf. Aer inchis, lumina mai deloc. As fi facut orice sa fiu cu Malina. Am inceput un nou pachet, mi-am facut o cafea. Stateam la masa fiind absent. Nu intelegeam nici macar la ce ma gandeam. Mi-am terminat cafeaua si m-am trantit in pat. Mi-am pus castile si ma uitam la tavanul acum gol. Eram singur. Eram obosit. Ma gandeam la ce era de facut. Nu stiam ce e de facut. Am adormit tarziu, fara vreo solutie, asteptand ca din senin sa vina cineva sa ma intrebe ce mai fac.
