File din viața unui Demon( Cocktail II )

Capitolul 1

Londra, 2009

— Aaa! tresar din pat ca o furtună, acompaniat de ţipete infernarnale, în momentul în care pielea mea face contact cu apa rece ca gheaţa. Ai înnebunit? m-am răstit furios la ea, privind-o cu nişte ochi turbaţi.

—Dragule, urlu la tine de mai bine de zece minute şi nici nu te sinchiseşti să îmi răspunzi! grăieşte calm, cu zâmbetul pe buze.

Doamne, cred că o face intenţionat, ca să mă scoată din sărite!

— Iar eu, continuă cu aceeaşi alinare în voce, stau aici şi te ascult sforăind şi parcă m-aş afla la un concert al porcilor!

Atât. O omor! Jur!

— Vanessa! am mârâit nervos.

— Hai, George! Lasă prostiile. Trebuie să ajung la mall! aproape că îmi ordonă, iar eu turbez de-a dreptul.

— Şi de ce... mă abţin cu greu să nu zic vreo prostie. De ce nu te duci singură?

— A fost cumva o întrebare retorică? mă întreabă exagerat de calm.

— Eşti nebună!

— Eşti tu prost! a ţipat de data aceasta. Să rememorăm, isteţule. Acum câteva săptămâni, cineva, şi nu dau nume, s-a urcat beat criţă, să nu mai zic şi drogat, la volan! Şi, ca un şofer înrăit, care este capabil de a conduce legat la ochi, mergea în zig-zag, ciocnindu-se de tot ce îi ieşea în cale... Până când, nu ştiu cum naiba, s-au găsit poliţiştii ăia doi să răsară de nicăieri în calea lui! Ai naibii copoi! Mare noroc pe el, însă, că în acea noapte avea o soră, deşi îngrozită, dornică întotdeauna de a-i sări în ajutor, în partea stânga. Şi uite aşa, fraiera de Vanessa, s-a urcat ea, mititica, pe scaunul din dreapta... În ciuda tuturor rugăminţilor sale, se pare că zâmbetul ei unic nu i-a fost de ajutor în faţa domnilor robuşti, cu gogoşi în fiecare mână. Şi astfel, săraca fată, şi-a pierdut ea permisul, sacrificându-se pentru scumpul, dragul şi mult-prea-iubitul ei frate, ştiind că acesta are mai mare nevoie de maşină decât ea...

— Gata, gata! o opresc epuizat. Am înţeles ideea! mormăi printre dinţi şi nu evit să nu îmi răsucesc ochii în toate direcţiile.

— În douăzeci de minute să fii jos! spune rânjind ironic, iar eu îi răspund cu acelaşi zâmbet fals, demn de dispreţ. Mă bucur că ne-am putut înţelege! continuă liniştită, făcând cu ochiul.

Doamne, fata asta mă scoate din minţi! O să uit că îmi e soră într-o zi...

Am oftat exasperat, trântind uşa în urmă ei. Cât o fi ceasul?

Ridic extenuat telefonul, privind îndelung ecranul. Să-mi bag...! Când am dormit atât de mult?!

Este cu mult trecut de ora trei, după-amiză! Mă îndrept grăbit spre toaletă, făcându-mi rutina zilnică. După un duş revigorant, esenţial, reuşesc în sfârşit să înlătur duhoarea alcoolului. În mintea mea, încă beată, fragmente din nopatea trecută îşi fac veacul...

Nu pot să nu mă întreb Ce Dracu' a fost în capul meu de am sărutat-o pe târfa aia de Meredith?! Numai gândul că i-am atins buzele mă scârbeşte! Oricine ştie că botul ăla de raţă al ei este o... pompă de desfundat chiuveta. Ca să nu zic altă prostie...

Cum Dracu' am permis să se întâmple aşa ceva?! Atât de beat să fii fost?! Oh, Doamne! Promit că nu mă mai ating de alcool, numai spune-mi că nu am făcut şi altceva!