Ciudații si ciudățenii

Capitolul 37 Sfarsit

...am batut la usa. Mi.a deschis Jimin,care arata groaznic:par nearanjat ,avea tricou.
Cand ma vede i se lumineaza fata dar apoi se intristaza la loc.

Eu:Nu esti fericit sa ma vezi... Ma asteptam la asta. In fine o sa plec.

Jm:Nu! Stai! Normal ca sunt fericit sa te vad,spune si ma imbratiseaza,dar...

Eu:Dar ce?

Jm:Nu conteaza,o sa vezi tu.

Eu:Nu ma speria. Unde e Tae?

Jm:Pai...nu e acasa.

Eu:O sa.l astept,mi.e asa dor de el.

Jimin oftaeza.

Jm:Baieti! S.a intors Andreea!

All:Ce!? Petrecere!

Jk:Sau nu..

All:Aaa,da ..

Eu:Ce?

Din camera lui Tae iese o fata imbracata in tricoul lui,pe care il purtam si eu cand locuiam aici.

Eu:Asta era ,ha?

Jm:Imi pare rau...

Eu:Nu..Nu-i nimic.. El unde e?

Ea:Coboara imediat... Dar tu cine esti?

Tae:Andreea?!

Eu:Asa cred...spun plangand.

Ies din casa alergand si ma duc in padurea din apropierea casei. Ma asez langa un copac si incep sa plang.
Nu mai puteam rezista. Azi am avut parte numai de necazuri,azi am plans mai rau decat am favut-o in toata viata mea. Niciodata nu am plans asa pentru un baiat,si nici nu o voi mai face.

Leg o funie de creanga unui copac si o infasor in jurul gatului,fac un POC si apare un scaun sub picioare,si apoi inca unul ca sa dispara.
Simteam cum incetul cu incetul nu mai puteam respira si cum imaginea din fata mea incepea sa se transforme in ceata. Prin acea ceata vad niste siluete care alearga spre mine,dar prea tarziu,deja m-am dus.

Nu stiu daca va plange cineva dupa mine,Tae e cu noua prietena,Alex la fel...poate doar Cc se va gandi la mine..poate.

Acesta a fost ultimul capitol,sper ca va placut cartea...si poate mai incolo voi incepe alta
Asta e ultima data cand vorbim in aceasta carte,deci...La Revedere!