Cucerește și păstrează Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 6

-Ziua de maine, aia caut! imi raspunde in doi peri.

-Daca esti aici sa ne certam sa stii ca n-am chef si cel mai probabil o sa vomit din nou cum incepi sa vorbesti, marai dand la o parte asternutul.

-Tu nu poti sa taci doua secunde? mormaie si il sagetez cu privirea. Pe cine s-a dus sa sune?

-Tata, zic scurt. Dar n-o s-o faca, a mai zis asa si antepenultima data cand am venit cu capul spart.

-Tu ai probleme mari, zau...

-Eh, detalii. Mi s-a mai spus si inainte, deci sa zicem ca o iau ca pe un compliment, spun coborand din pat.

-Unde te mai duci acum? ma intreaba namila ridicandu-se la randul sau.

-Sa ma spanzur cu sireturile tenisilor, tu unde crezi ca merg?! Afara... n-o sa stau aici, raspund si deschid usa pentru a arunca o privire.

-Numai nebuni in orasul asta, ma jur! il aud bombanind in spatele meu, iar cand pieptul sau se lipeste usor de mine pentru o secunda pot sa spun cu mana pe inima ca m-a trecut un fior.

-Tu unde vii? marai cand il observ ca ma urmeaza pe hol.

-Ma duc la masina...

-Ah, ce dragut din partea ta, surad si acesta se incrunta.

-Ce?!

-Ce dragut din partea ta ca vrei sa ma duci acasa, rostesc abtinandu-ma sa nu rad cand iesim din spital.

-Blonda nu se va supara? se intoarce cu privirea spre intrare.

-O sa-i treaca ei, rad eu rezemandu-ma de bijuteria pe patru roti. Ma duci acasa?

-Am incotro, nebuno? murmura deblocand usile.

-Sincer.... nu prea, chicotesc si ocup locul pasagerului.

-O belea, asta esti tu, spune si iese in tromba din parcare.

-Sa nu crezi ca dupa seara asta am devenit ce-i mai buni prieteni, ai inteles? ii spun cu o nota de rautate. Am prieteni.

-Nici nu vreau sa-ti fiu prieten! vine si replica lui, iar eu pufnesc dandu-mi ochii peste cap.Ce?!

-Nimic...

   Auzi la el... Nu vrea sa-mi fie prieten, aiurea! Toti vor sa-mi fie prieteni. Asta e ori cazut din pom, ori e gay, dar am si prieteni de genul asta, asa ca nu vad unde e problema, sincer. 

  Daca nu ar fi fost asa cap de... tabla in majoritatea timpului poate ar fi iesit ceva, adica mda... e o partida buna, dar nu pentru mine. Cine stie?! Poate pentru "printesa" liceului. Nici nu vreau sa ma gandesc la lunatica aia. Cica eu nu-s intreaga la cap. 

   Bruneta sau cel putin asa era ieri vopsita, nu e normala si daca eu spun asta... e clar! E mai dusa ca mine de trei ori. Ultimului ei "iubit", daca pot sa zic asa pentru ca saracul baiat a fost sac de box, chiar daca facea parte din echipa de lupte a scolii. Soarta tragica, stiu!

-Ce zambesti asa? imi atrage atentia baiatul.

-Eu?

-Da, tu! Care-i prostia urmatoare? ma intreaba si brusc o idee ma loveste, iar o spranceana mi  se inalta  fiind urmata de un zambet ce nu prevesteste nimic bun.

-Ai vopsit vreodata vreo masina? intreb mijindu-mi ochii imediat.

-Nu, dar tu se pare ca da avand in vedere spalatoria pe care ai deschis-o, imi raspunde ironic.

-Treci peste omule! ii zbier in fata.

-Ia o mentosana, mirosi ca o sticla pe bere, mormaie dandu-mi una peste barbie.

-Nici tu nu mirosi mai bine, marai revenind pe locul meu. Deci te bagi?

-Ce-ti trece prin "cutie"? intreaba iar ochii mei se rostogolesc automat.

-Zi ma, ai vopsit sau nu si acum fara glume.

-Da, am vopsit... masina tatei, raspunde cu jumatate de gura.

-Serios?! rad cu nerusinare.

-Ce sa fac?! Un pusti rebel de 14 ani lasat fara telefon si calculator isi poate gasi usor o noua ocupatie, adauga pe un ton jucaus.

-Si cica eu nu-s intreaga la cap, dar sa trecem peste. Aici nu este vorba de mine, ci despre tine domnisorule, rostesc calma si il impung usor cu degetul.

-Nu ma atinge, nebuno! sare el ca ars.

-Ho ma, calmeaza-te ca nu te violez! Ce te agiti asa? Te-a intepat scaunu-n fund?! Cateodata chiar ma intreb ce am facut ca sa dau de asa idioti, oftez alunecand in scaun.

- Nici de ai vrea n-ai reusi sa ma violezi, comenteaza el cu un ton ce degaja superioritate.

-Auzi pisi... nu se numeste viol daca iti place, ai inteles? ii spun folosind cea mai seducatoare fata a mea insotita de un fluturat de gene.

-Si "pisi"... nici omorul nu se numeste crima daca este autoaparare, rosteste acesta cu o nota de aroganta.

-Ca bine zici. Asta inseamna ca nu voi fi scuzata de omor cand te voi lovi accidental cu o bata de baseball, zic ganditoare.

-Lasa prostiile si zi ca vrei sa vopsim, imi taie creanga cu asprime. Daca asta include, din nou, masina mea sa stii sa poti sa-ti iei gandul!

-Ma jur, nici tata nu s-a agitat asa cand i-am zis de oglinzile masinii, pufnesc si imi dau usor cu palma peste frunte.

 -Ce oglinzi?! se incrunta baiatul.

-Eh, nu conteaza! Fa dreapta si opreste la urmatoarea intersectie, mormai si trag brusc de volan.

-Nu te inteleg de ce ai zis sa fac dreapta cand tu aveai de gand sa tragi ca psihopata de volan?! urla el ca o gaina speriata.

-Sa nu-mi spui... ai udat pantaloni?! rad de el, iar privirea lui imi cam taie cheful.

-Mai taci ca am ajuns, maraie si opreste brusc.

-Esti nebun?! Era sa ies prin parbriz! tip ca o fetita.

-Te-ai speriat, chicoteste el si amandoi coboram din masina.

-Hai nu zau geniule?! bomban in barba.

-Cine sta aici? intreaba intr-un tarziu.

-Zoey. Mark dragule, fii dragut si da-mi o mana de ajutor, rostesc  inaltandu-mi bratele spre creanga copacului.

-De ce?! murmura si plescai plictisita.

-Tu cum crezi ca vom vopsi masina profei de filozofie? intreb trecand cu vederea fata de om prost ce o afiseaza. Daca imi petrec seara cu tine... cel putin sa o fac lata. Ma rog... ce a mai ramas din seara.

-Dar noi nu facem filozofie...

-Eh, detalii. Ma ajuti sau nu? rad si in secunda urmatoare satenul ma ajuta.

-De ce ai pune vopseaua in copac?

-Nu-s chiar in copac... mai mult intr-o scobitura dintr-o creanga oarecum... falsa facuta de noi, ii explic individului, apoi arunc trei cutii cu vopsea verde neon.

-Nu te inteles, zau?! 

-Nici nu trebuie, haide vii? zic pornind pe trotuar si in acelasi timp ignorand potaia enervanta de peste drum.

-Unde mai mergem acum? Sa nu-mi spui ca ma plimbi prin oras, se plange el in urma mea.

-Esti mai rau ca un copil, rabufnesc dintr-o data. Te bagi sau nu? tun nervoasa intorcandu-ma cu fata spre el.

-Da ma bag, mormaie si ii imping cutia. Unde-i masina?

-Chiar aici, ii raspund zambind in lumina slaba a stalpilor de iluminat. Cine incepe primul?