Cucerește și păstrează Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 21

-Esti gata blondo? ma intreaba baiatul inmanandu-mi esarfa turcoaz.

Arunc o privire melancolica asupra materialului lucios si mi-l pun dupa gat completandu-mi tinuta de ultima ora.

-Acum, da.

Raspunsul meu hotarat il face sa zambeasca si sa-mi apuce mana pasind spre usa pregatiti.

Pentru ce? Ei bine...

Timpul a trecut... Prostii am facut si glume am spus mai tot timpul. Imbratisari si sarutari care mai de care mai dulci sau mai pasionale au avut loc. Absolvirea a sosit, iar trecutul isi are rolul in prezent. El ne-a facut, m-a facut mai tare reusind sa depasim obstacole.

-O sa fie bine, ma incurajeaza cand ocup locul din drepata.

-Mark, stiu. Poti sa te calmezi o data? A trecut.

Privindu-l cu toata dragostea de care dau dovada ii fur un scurt sarut incercand sa-l fac sa renunte la toata aceasta agitatie de care da dovada.

-Bine, gata. Dar Kitty...

-Pornete si lasa prostiile, te rog! murmur plictisita reluandu-mi locul.

De doua zile este mai stresat ca niciodata. Nu sta locului nici macar o secunda si a inceput sa vina cu brate de flori cu o saptamana inainte de schimbarea asta brusca a lui. Ueori ma intreb daca nu-mi ascunde ceva, dar apoi ma gandesc ca nu ar avea de ce.

-Respira Mark, strig cand ii vad chipul invinetit. Respira! Ce e cu tine?

-Am emotii! ofteaza dupa o gura mare de aer.

Dau din cap neintelegand de ce a facut acest lucru si ii dau e stire prietenei mele ca suntem in drum spre liceu. Bruneta a refuzat sa-mi spuna unde se afla cu toate ca mi-a spus ca este cu Liam.

Cineva s-a indragostit si aceea nu sunt eu!

-Poate lenisi pe scena, ma incrunt spre brunet o data ce am coborat din masina la bratul acestuia.

Murmura ceva in barba negand vehement din cap. Nevrand sa pornesc vreo cearta il las in pace si mergem spre cei doi porumbei.

Ei spun ca nu, eu spun ca da.

-Zoey. Liam, ii salut pe cei doi cu un zambet de milioane batand un apropo vizibil prieteni mele. Ati venit impreuna?

-Da Kitty, aproba celalalt frate Sherman facandu-i prietenei mele cu ochiul.

-Si ai de gand sa stai la premiere? continui pe acelasi ton.

-Mark inchide-i gura! ofteaza bruneta deranjata de insistenta mea.

-Mark mai intai sa respire cum trebuie si apoi sa ma sarute. Nu mai are mult si face dracu' aici o criza, marai privindu-l pe juniorul Sherman care priveste stanga-dreapta. Vedeti? adaug aratand spre chipul acestuia.

-Ce naiba e cu tine? maraie fratele acestuia la randul sau pocnind din degete. Ai emotii?

-Nici n-ai idee, bombane acesta. Am transpirat ca ultimul porc.

-Te-ai udat? chicoteste Zo uimindu-i pe toti, mai putin pe mine.

-Exact asta am facut, replica nervos brunetul. Incepe!

Trec cu vederea modul sau subtil de a schimba subiectul si ma indrept alaturi de cei trei spre locurile noastre in timp ce directorul incepe sa-si tina iscursul mult dorit. Nu dupa mult timp numele colegilor mei incep sa fie strigate, iar ropotele de aplauze se intetesc cu fiecare secunda exact ca si culoarea pala a chipului celui de langa mine.