Prolog

477 26 10
                                    

                  

Muzica se auzea bubuind de la străzi depărtare. Era o noapte senină și călduroasă de sfârșit de vară,iar străzile erau pustii , cu excepția uneia : strada Trandafirilor ,numărul 662 – singurul loc care nu dormea .

Era puțin trecut de ora 3 când mașina albă de poliție cotește pe străduța întunecată și oprește în spatele unei coloane de mașini parcate înghesuit în fața unei clădiri imperioase. Odată ce farurile mașinii s-au stins, din ea coboară un polițist solid care, cu mișcări domoale analizează locuința din care muzica se revărsa zgomotos pe întreaga stradă. Apoi , cu pași mari și greoi se îndreaptă spre poarta deschisă , strecurându-se printre 2 mașini de fițe parcate periculos de aproape .

-Bogătașii ...

Acum muzica era și mai puternică. Strâmbă din nas în timp ce apăsă insistent butonul soneriei : o dată, de două ori .. Când să apese din nou, ușa se deschide brusc și odată cu ea un șuvoi de muzică asurzitoare . Un tip mititel cu cămașă de ultimă fiță, slăbănog și puțin cam cracoș , amețit bine și duhnind a tutun iese în prag și strigă :

-Băieți , a sosit băiatul cu pizza ! Doar că ... nu are pizza ..

Se clatină ușor încercând să își mențină echilibrul,iar apoi se strecoară înapoi în casă :

-Mai vreau ceva de băut ..

Polițistul se uită nedumerit în urma lui și pășește în casă . Nimeni nu părea să îl bage în seamă . Totul duhnea a băuturi scumpe și tutun , poate și ceva iarbă de contrabandă . Ce i-ar fi plăcut polițistului nostru să se lege puțin de ei, dar venise aici cu o altă treabă .

Înaintă printr-o mulțime de adolescenți beți, fumați, drogați, care abia se mai țineau pe picioare și privii în jur .. Căuta ceva sau mai exact, pe cineva .

Trecu pe lângă scări unde se afla un cuplu care se giugiulea de parcă nu mai avea nevoie de aer și înainta spre locul de unde se auzea muzica bubuind . Găsii două boxe uriașe legate de un computer și un DJ care dădea haotic din cap cu căștile pe urechi și apăsând pe niște butoane .

-Oprește drăcia asta !

-Calmează-te tipule ! Distrează-te și tu ! Ce ești atât de încordat ?

Scoate atent insigna din buzunar și i-o întinde DJ-ului .

-Încă mai crezi că sunt încordat ?

-Ușurel tipule, rezolvăm acum .. Nu am vrut să te supăr .

Apoi, cu mișcări precise  apasă pe niște butoane,iar apoi brusc în toată casa năvălea liniște.

-Ce s-a-ntâmplat ? Cine a oprit muzica ?

-Muzică ! Vrem muzică !

Mulțumit, polițistul se apropie de Dj și îi cere un microfon. Acesta i-l întinde fără să creeze probleme.

-Atenție toată lumea ! Petrecerea s-a încheiat ! Toată lumea acasă , iar domnișoara Malia Lin să se prezinte chiar acum aici .

Mulțimea dezamăgită începe să se retragă, nimeni nu îndrăznea să riposteze polițistului care și acum ținea întinsă insigna pe care erau gravate : "Poliția Română - Detectiv Laur Dănescu" .

-Ce se întâmplă aici ?!

O voce înduioșător de revoltată se apropie de boxe croindu-și loc printre mulțimea care se înghesuia să iasă,iar odată ajunsă lângă polițist se deslușea o siluetă de fetișcană într-o rochiță simplă de voal, dar exagerat de scurtă , pe care o tot trăgea în jos fără vreun succes însă , cu o pereche de tocuri roșii superbe care scoteau în evidență picioarele subțiri ale fetei.

Era slăbuță și înaltă și cu pielea ușor bronzată, cu fața limpede și încărcată cu machiaj care o îmbătrânea sau care era menit să o facă să pară mai matură de cei 16 ani ai săi. Părul blond era cârlionțat bine și mirosea a parfum scump . Parcă era un tablou viu . Doar ochii îi trădau spaima, nevinovăția, puritatea .

-Domnule Dănescu .. Îmi cer scuze. Sper că totul este în regulă.

-Domnișoară Lin .. Dacă ar fi fost în regulă nu m-aș fi aflat aici .

-Dacă petrecerea o să îmi aducă necazuri, tata o să mă omoare ...

-Nu petrecerea e problema .. Pe cine încurcă o petrecere asurzitoare dintr-un cartier de fițe când toată lumea e plecată cu afaceri sau în concediu ?

-Atunci de ce sunteți aici ?

-Cred că ai vrea să iei un loc mai întâi ..

-De ce ? Ce s-a-ntâmplat ?

-Tatăl dumneavostră  urma să sosească din călătoria de afaceri la începutul săptămânii viitoare, nu ?

-Da , așa e .

-Ei bine și-a încheiat afacerile mai devreme și ar fi urmat să ajungă în seara aceasta ..

-Nu e posibil . M-ar fi sunat , sau mi-ar fi trimis mesaj .

-Voia să ajungă la petrecea dumneavoastră de 16 ani . Voia să fie surpriză . Din păcate un tânăr aflat sub stare de ebrietate ar fi provocat un accident rutier la intrare în oraș . Tânărul a intrat într-un TIR care în încercarea de a evita impactul s-a răsturnat,iar tatăl dumneavoastră se pare că a incercat să evite accidentul dar la viteza pe care a avut-o a făcut o mișcare prea bruscă care i-a dat întreaga mașină peste cap, fiind lovit mai apoi de alte două autotorisme .

-POFTIM ?

-Îmi pare rău să vă anunț .. Dar tatăl dumneavoastră nu a scăpat cu viață .

-Glumești ,nu ? Spune-mi că glumești ! A promis că nu o să mă părăsească niciodată ! Nu după moartea mamei ! A promis ! Minți ! Nu te cred ! NU TE CRED ! Până nu văd cu ochii mei nu cred nimic ! Tata Trăiește ! Știu că trăiește !

Polițistul își apleacă privirea spre pământ, iar fata începe să plângă, să urle , să spună că nu poate fi adevărat , până când din nou s-a făcut liniște . Fata leșină în brațele polițistului care încercă să o calmeze...

De bani gataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum