De bani gata

Capitolul 3

Eram destul de tamponată,așa că trebuia să aleg cu grijă ceea ce voi purta pentru cina cu asociații. Am încercat cât de cât să ascund vânătăile ,însă în zadar . Fustă sau rochie nu puteam să îmi iau decât dacă erau mai lungi de genunchi.

Nu voiam să par foarte office,așa că în cele din urmă mi-am luat o pereche de blugi negri și o bluziță vaporoasă de voal cu umerii goi de culoare albă. Mi-am ondulat vârfurile de păr ca să îi dau cât de cât un aspect elegant ,iar de machiat ceva extrem de simplu și de natural,fiindcă timpul nu îmi permitea altceva .

Când într-un final eram gata, ceasul arăta 18:49. Chiar am fost rapidă. Dar tot sunt în întârziere dacă luăm la socoteală traficul ... Acum am ajuns la partea cea mai grea : nu știam cu ce să mă încalț. Pe tocuri trebuia să îmi încord mușchii picioarelor mai tare și durerea era mai mare,iar pantofii cu talpă joasă ,ei bine, erau mai comozi, însă trebuia să fiu cât de cât prezentabilă (deși uram genul ăsta de cină,mai ales că avea loc în cel mai elegant restaurant din oraș) .

În cele din urmă,mi-am luat rapid o pereche de sandale albe cu toc , care chiar arătau super bine pe picior. Aveam să răbd durerea .

În drum spre restaurant am realizat că și să conduc era un chin . Piciorul meu ardea ,iar traficul era infernal. Am parcat mașina lângă alta extrem de cunoscută,adică o mai văzusem sigur. Semăna mult cu cea a tipului care a dat peste azi peste mine,însă cine știe ? Poate e doar o coincidență .

Când am intrat în restaurant ,am mai verificat o dată ceasul și mă gândeam ce scuză așa putea inventa ,însă deja am zărit-o pe Tia cum mă privea insistent de la o masă mai retrasă. Ea stătea cu fața către mine,în timp ce la masă se mai aflau trei bărbați care,din fericire, stăteau cu spatele.

M-am îndreptat spre masă încercând să merg normal și cât mai natural, străduindu-mă să zâmbesc,deși sunt sigură că mai degrabă mă strâmbam .

- Domnilor,a sosit și întârziata noastră . Permiteți-mi să v-o prezint pe fiica lui Marc și a Alexandrei . Malia, ei sunt viitorii noștri asociați . Acesta este domnul Radu Efim.

Făcu semn spre cel mai învârstă dintre ei,un om bine ca la 50 de ani,însă care se menținea excelent ,iar costumul clasic negru i se potrivea perfect fizionomiei și a ochilor de un verde închis. Omul ăsta părea suspect,până și zâmbetul lui trăda asta..
Am dat mâna cu el ospitalieră, zâmbind fals deși ceva îmi spunea că e necurat.

Mi-am întors privirea spre ceilalți doi și ascultam pompoasa prezentare a mătușii despre aceștia :
- Dânșii sunt domnul Adrian Iov și fiul său Cristian. Cristian va moșteni afacerile tatălui său și a ales să vină la această cină pentru a se familiariza mai bine cu mediul afacerilor. A studiat la Oxford fiind unul dintre cei mai buni studenți ...
- Și s-a întors în România cu dependență de droguri, urmând o multitudine de tratamente de vindecare pentru a fi apt de îngrijirea moștenirii ce va urma să o primească de la tăticu ca orice alt copil de bani gata,iar pe la 27 de ani va deveni lefter bând și ultimul bănuț, ca mai apoi să se apuce de trafic de arme sau de carne . Sfârșit .

Toți mă priveau uimiți și puteam simți privirea Tiei arzându-mi ceafa . Doar Cristian părea să fie amuzat . Mi-am dat ochii peste cap ,eram conștientă că deja am dat-o în bară ,așa că am încercat să fac pe nevinovata.

- Voi chiar nu știți de glumă.

M-am așezat lângă Tia continuând să le examinez portretele tatălui și fiului, când am fost întreruptă de o voce bărbătească, ușor amuzată și ațintind privirea în direcția acelei voci am zărit un zâmbet perfect înconjurat de două buze cărnoase,un început de barbă, doi ochi verzi strălucitori și calzi,iar în obraz am putut zări o urmă de gropiță și o ușoară cicatrice pe maxilar.