De bani gata

Capitolul 14

- Deci,spui că această fată..
- Laila.
- Așa,s-a prezentat ca fiind sora ta? Am înțeles bine?
- Da.
- Deci din toată povestea asta pe care mi-ai spus-o,nu înțeleg un lucru: ce legătură are acest Vlad cu presupusa ta soră ?
- Se pare că au avut o relație în trecut.
- Și el știa că e sora ta?
- El susține că nu. Însă sunt multe lucruri care mă macină și pentru care am nevoie de ajutorul tău doctore.
- Sincer,am fost puțin mirat când m-a sunat de dimineață Tia și m-a rugat să îți fac o programare. Îmi spusese mai de mult că ai un anumit coșmar și sincer,credeam că ăsta e motivul pentru care ai nevoie de ajutorul meu,dar Malia, asta e o adevărată telenovelă turcească !
- Mie-mi spuneți, domnule doctor?
- Te-ai gândit să implici poliția? Totuși,e o problemă ce necesită mai multe cunoștințe decât poate un biet psiholog ca mine.
- M-am gândit și încă mă mai gândesc. Poate că este ceva ce pot rezolva singură la urma urmei.
- Deci ai venit la mine doar pentru a-ți pune în ordine gândurile și pentru că aveai nevoie de cineva care să te asculte fără să te judece și pentru că în momentul de față nu prea ai încredere în nimeni?
- Exact! Sunteți foarte priceput la citit gânduri, mătușa avea dreptate.
- Și tu ești o fată foarte puternică Malia. Mai avem ceva timp din ședința noastră, vrei să discutăm și despre coșmarul ăla al tău?

Am aruncat o privire scurtă peste ceasul ce se afla pe mâna mea,iar apoi mi-am apucat geanta ce se afla pe fotoliul alăturat.

- Mă tem că mai am ceva de rezolvat și e destul de urgent,dar vă mulțumesc că m-ați ascultat domnule Lazarus.
- Asta e treaba mea Malia. Mă bucur că ți-am fost de folos și sper să ne revedem.
- Categoric.

Zâmbesc și îmi întind mâna în semn de salut în timp ce mă ridic și mă îndrept spre ușa cabinetului.

- Oh,și Malia,lăsând formalitățile la o parte, tatăl tău a fost un om bun și a iubit-o pe mama ta mai presus de orice,nu cred că i-ar fi făcut așa ceva.

Am dat din cap în semn de înțelegere, după care am închis ușa în urma mea și m-am îndreptat spre ieșirea din clădire. Mai aveam o oprire înainte de a mă întoarce la cabană,trebuia să vorbesc neapărat cu Raul.

***

- Deci,crezi că mă poți ajuta?

Îl privesc intens pe cel din fața mea și îi observ cuta adâncă dintre sprâncene. Îmi frământ palmele în tăcere și aștept ca el să scoată următorul cuvânt, în schimb, îmi întoarce spatele și deschide portiera mașinii.

Chiar are de gând să mă lase în halul ăsta cu ochii în soare ? Sunt gata să îi arunc în față un întreg discurs acid despre cât de inadecvat e să întorci spatele unei persoane, ca să îmi amintesc brusc ca vechea Malia ar mai face asta. Consider că m-am maturizat suficient încât să mă abțin în a mai crede că sunt buricul pământului și toată lumea trebuie să se învârtă în jurul meu, așa că accept respingerea lui și mă întorc către propria mașină.

- Unde mergi?

Mă răsucesc năucită și privesc în jur ca să mă asigur că mie tocmai îmi fusese adresată această întrebare și observ,într-adevăr sprânceana ridicată a lui Raul fixată înspre direcția mea.

- Să..îmi iau apa din mașină? Pentru că îmi e sete..?
- Oh,bun. Credeam că vrei să bați în retragere de cum ți-am întors spatele ca să îmi iau telefonul din mașină pentru că acest caz necesită întăriri speciale.

Îl privesc rușinată cum formează un număr și mă apropii înapoi spre locul meu inițial.

- Nu îți mai este sete?
- Ă,ba da,dar.. mi-am amintit că am băut toată apa înainte de a ajunge tu. Nu ai din întâmplare tu niște apă?