De bani gata

Capitolul 11

- Deci, te ascult.

Îl privesc încordată și nu sunt sigură dacă ar trebui să îi spun, dacă ar trebui să am încredere în el. Îmi umezesc ușor buzele în timp ce îmi aleg cu grijă cuvintele în mintea mea.

- Poi eu..

Dar sunt salvată ca prin minune de soneria telefonului lui, pe care acum îl privește încruntat, oarecum deranjat de faptul că mi-a întrerupt explicația.

În timp ce răspunde, îmi întorc privirea spre geam și urmăresc absentă clădirile pe lângă care trecem.

- Cum adică tocmai a aterizat? Marta, tu știai cumva că vine și nu mi-ai spus ?!

Îmi întorc ușor privirea spre el la auzul vocii lui care devine din ce în ce mai iritată. Oftează ușor înainte de a adăuga un scurt "nu sunt în oraș câteva zile", care mă face să ridic o sprânceană întrebător care să îi capteze atenția.

- Ce s-a întâmplat ?

Lovește cu pumnul în volan și strâmbă din nas nemulțumit înainte de a-mi răspune.

- O prietenă din copilărie de-a Martei s-a întors în țară azi.
- Și ce e rău în asta ?
- Tipa era obsedată de mine ..
- Poate că s-a schimb-
- Asta e problema! Tipa e mai nebună ca niciodată! A spus Marta ca primul lucru pe care l-a zis când s-au întâlnit a fost "Vlad unde e?Vreau să îl văd,mi-a fost dor de el!".
-Oh..

Un zâmbet jucăuș îmi apare pe față și mă face să uit pentru moment de problemele mele, iar înainte să îmi pot da seama râsul meu colorat răsună vesel și mai tare ca muzica de la radio.

- Nu e amuzant..

Vlad mă privește pentru moment iritat, ca mai apoi să înceapă să râdă și el.

- Cum să nu fie ? Ești un magnet pentru femei și totuși fugi de ele! Cum vine asta? Majoritatea băieților abia așteaptă ca fetele să le dea târcoale și tu fugi de ele! Dacă nu mi-ar fi spus Marta că îți plac femeile, aș crede că ești pe invers..
- Nu prea îmi place să o dau din una în alta, iar femeile de care fug sunt cele de care știu sigur că dacă le dau o șansă, nici mort nu o să mai scap de ele. Și că tot veni vorba de magnet, nu toate îmi pică în plasă. Spre exemplu, tu ești aici, lângă mine, și încă nu salivezi.

Replica lui mă face să roșesc instant și să devin brusc serioasă, fiind rândul lui să se amuze pe seama mea.

- Ți se pare că arăt a câine ca să îmi curgă balele ?

Începe să râdă și mai cu poftă iar asta mă înfurie și mai tare făcându-mă să îl ciupesc de picior.

- Tu vrei să facem accident ?

Se uită la mine încă amuzat, în timp ce își freacă ușor piciorul în locul în care l-am ciupit.

Îmi strâng mâinile la piept și îl ignor, reîntorcându-mi privirea spre geam.

- Doamne ce repede te superi! Așa ai făcut și când ai probat rochia de la Marta și ți-am zis că ai arăta mai bine cu un sutien care să îți scoată sânii în evidență.
- Poftim? Tot eu mă supăr ?! Tu ești cel care se leagă de mine! Ba o dată că am sânii mici, ba o dată că salivez!

Pufnesc iritată spre el și tot ce primesc înapoi e o ridicare confuză din sprânceană din partea lui, ca mai apoi să îi aud din nou glasul răgușit.

- Nu am zis că ai sânii mici. Bine, sunt mai micuți, dar asta nu înseamnă că nu îmi plac. Tot sâni le zice indiferent de mărime. Eu doar ți-am dat un sfat pentru a-i pune în evidență. Ai un corp superb la care nu aș schimba nimic, doar că nu pare să te prea bucuri de el cum ar trebui. Și la faza cu salivatul era doar o glumă.. Ești printre puținele fete care nu îmi dau târcoale și nu încearcă să mi se bage pe sub piele doar ca să se trezească dimineața cu mine în patul lor.

Mimez un "o" aproape perfect cu buzele și îmi vine să mă ciupesc ca să îmi dau seama dacă nu am auzenii. Tocmai mi s-a făcut un compliment...oarecum.

- Să nu mai vorbim de buze.. Nu știu ce le faci, dar sunt o armă mortală pentru mine.

Încep să râd când îi aud cuvintele și îmi las capul ușor pe spate, în timp ce el mă privește zâmbind. Abia când îmi spune că am ajuns la destinație redeschid ochii și încerc să îmi închid gura care, de la atâta râs a rămas blocată într-un zâmbet imens.

Privesc în jur și tot ce văd e natură. Nici nu am observat când am ieșit din oraș, însă nici departe nu putem fi, pentru că drumul pe care ne aflăm e încă asfaltat.

- Unde suntem?
- Într-un loc în care nicio nebună nu mă poate găsi.

Mă strâmb ușor amuzată și privesc pădurea ce ne înconjoară. Face un viraj scurt la dreapta și o văd : o cabană superbă la mai puțin de 100 de metri în fața noastră. Totul pare construit din lemn, dar în linii moderne și simpliste. Poarta e însă din metal în întregime, având sculptat în mijlocul ei un copac. Aleea îngustă e înconjurată de flori de jur împrejur, iar luciul cabanei îți fura privirea cu totul.

- Ce mișto e aici..
- Știu. Și partea cea mai bună, nimeni nu știe de locul meu secret în afară de mine și acum și de tine, dar sunt sigur că nu mă vei da de gol.
- Depinde cum te comporți.

Îi zâmbesc și cobor din mașină pentru a admira mai bine locul magic în care tocmai am ajuns, auzindu-i pașii în urma mea.

- Malia, sper că nu te superi că te-am răpit vreo câteva zile..
- Cum adică m-ai răpit ?
- Vezi tu, i-am spus Martei să îi zică nebunei că nu sunt în oraș câteva zile și fără să mai stau pe gânduri am venit direct aici cu tot cu tine, ca nu cumva să mă întâlnesc cu ele prin oraș.
- Oh.. Nu cred că mă supăr să mă ascund și eu în cuibușorul ăsta câteva zile.

Râde amuzat și se grăbește să deschidă ușa cabanei, pentru a putea intra cât mai repede.

- Există o problemă totuși..

Se întoarce brusc spre mine și ridică o sprânceană curios.

- Unu la mână, mașina ta a rămas în fața casei mele, și doi la mână, eu nu am haine de schimb și am nevoie de laptop pentru a putea să mă ocup și de firmă cât timp stau aici..

Privește spre mașina mea și murmură un "fir-ar", după care se reîntoarce înspre mine și îmi dă o șuviță după ureche.

- După ce se înserează mergem și schimbăm mașinile, și o să ai timp să îți iei și ceva de schimb, asta dacă vrei să te mai întorci aici cu mine.
- Glumești? E superb aici! Câteva zile de relaxare nu îmi strică.

Îi zâmbesc ca o tâmpită uitând de biletul de avion cumpărat pentru Franța sau de mica impostoare ce urmează să sosească în țară nu-știu-când. Mă gândesc doar la faptul că o să fug de lume câteva zile și o să fiu doar eu, Vlad și natura, și pentru prima dată după mult timp, mă simt în siguranță.

- Acum, dacă nu te superi, îmi poți arăta frumusețea asta ?

Îmi zâmbește și zâmbetul lui mă face să mă topesc, însă înainte ca mintea să o ia alene prin buruieni, îmi ia mâna într-a sa și mă trage înainte.

- Ce vrei să îți arăt prima dată?

________________________________

Știu că e un capitol scurt însă mă simțeam vinovată că nu am mai postat de mult. Am tras de timp și am lungit povestea asta fără rost însă o să încerc să o fac cât de interesantă pot. Vă mulțumesc pentru cele 1k de lecturi, nici nu știți cât înseamnă pentru mine.
Vreau să urez tuturor succes pentru examenele de evaluare și bacalaureat care urmează!
Promit ca după admitere să îmi dau silința și să scriu capitole mai lungi și mai interesante și sper din suflet să mă bucur de suportul vostru.

Xoxo.