Cap.17

337 16 2
                                    

Imi mangaie usor obrazul si se uita ranjind la mine, ceea ce ma face sa fiu si mai speriata.

Eu:C-ce vrei de la mine?*spun mai mult in soapte*

El:Cum a ajuns o fata asa ca tine in situatia asta?*si iar imi mangaie obrazul usor*

Eu:Eu te-am intrebat prima!*spun putin mai cu vlaga in glas*

El:Te-as vrea pe tine insa esti prea speriata si deja iti stiu povestea si nu vreau sa te ranesc mai tare.*se uita acum serios la mine*

Cuvintele lui ma fac sa ma relaxez pe moment si sa respir usurata.

Eu:Cum te cheama si ce se va intampla cu mine?

El:Am...numele meu nu e asa de important...insa esti aici pentru ca asa vrea verisoara mea.*spune ultima parte scrasnind din dinti*

Eu:Dar ce am facut? Nu am furat iubitul nimenui...caci asta cred ca stie ea...pur si simplu el a venit la mine si mie imi placea deja de el si...

El:Okok am inteles...mai usor.*si chicoteste usor* Stiu si eu ce crede verisoara mea , dar mai greu e sa ii explici ei. Iu il voia si pe Jungkook oppa si pe Myuk, insa ai aparut tu si na...

Eu:Nu am nici o vina ca Jungkook a vazut-o cum se saruta cu celalalt, ea e o proasta!

El:Mai incet poate te aude si iti spun ca nu i-ar placea sa auda asta! Am si uitat de ce am venit...ti-am adus ceva sa mananci...uite sa stii ca e bun!*spune cu un zambet larg pana la urechi ceea ce ma face sa chicotesc*

Eu:Sii ce vrea mai exact sa faca cu mine?*luand o gura din mancare*

El:Pai...cred ca vrea sa scape de tine!*spune el serios*

Eu:Cee??! O vai nu vreau sa se intample asta...nuuu!!

El:Linisteste-te am sa am grija de tine si nu o sa patesti nimic, ok?!

Eu:...ok.

Nu imi place de loc situatia. Imi e dor de Jungkook si vreau sa o vad pe Ale aici, sa stea langa mine si sa ma faca sa rad de fiecare prostie pe care o scoate pe gura. Baiatul pleaca dupa ce mananc si ma asigura ca nu o sa patesc nimic.

Iar raman singura si ma face sa ma simt mai pustie si parasita. Oare ma cauta?? La ce ma gandesc sigur acum Ale are o criza de nervi si ma cauta peste tot la cum o stiu eu pe ea. Ar trebui sa ma gandesc cum sa plec de aici.

In camera isi face aparitia nimeni alta decat Iu cu prietenul ei.

Iu:Vad ca esti tot aici!*pune razand iar,de parca ar fii spus o gluma de milioane*

Eu:Da...din nefericire!

Iu:Atunci e bine...uite, cred ca asta este al tau.*spune si imi arata telefonul care acum era la ea*

Eu:Da-mi-l inapoi hoata ce esti! Nu ai invatat ca nu e bine sa iei lucruri de la altii? A ma scuzi tu nu ai maniere!*spune eu deja nervoasa la maxim de curva asta*

Ceea ce nu stie nimeni este ca atunci cand ma enervez nu iese niciodata bine. Par o fata sensibila si fara pic de rautate in mine , insa in adancul meu zace un demon, pe care daca reusesti sa il trezesti dezlantuie iadul in jurul sau.

Iu:Dar vad ca ai prins curaj, javra ce esti!*spune pufnind*

Eu:Ok, pana aici ti-a fost curva ordinara!

Ma ridic de pe pat si sar direct pe ea doborand-o si plasandu-i niste pumni pe chipul ila al ei pe care as vrea sa il modific putin.

Incearca sa se ridice insa loviturile din partea mea vin prea repede si nu are nici o sansa. Myuk ma trage de pe Iu insa nu are nici o sansa nici el sa imi strice distractia. Pana la urma cheama intariri si reusesc sa ma indeparteze de draga de Iu care acum avea fata ca un clovn de circ dupa ce toti au aruncat cu rosii in el.

True loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum