The Last Successor

Capitolul 9

-A...a...murit! Ne spune ea soptit

-Cine? Beth esti ok? O intreaba James...Beth?

-Anne...a murit...chiar acum a zis ca vila ti-o lasa tie, Sabine! Mormaie ea si abia deslusesc ce vrea sa zica.

Inima mi-a stat in loc cand am auzit...tocmai voiam sa o intreb despre colier. Il iau pe James de mana si alerg spre camera ei tragandu-l pe James cu toata forta. Arunc o privire spre el, dar e parca in curs de procesare...nicio expresie nu se distinge pe chipul lui. Ajungem in camera ei, unde Max se afla in coltul nord-vestic al camerei si plange. In pat se afla Anne, fara vlaga, toata roseata pierindu-i de pe fata. Ma apropii si o ating, atunci simt cum zeci de volti imi strabat corpul...o voce infundata ma trezeste din transa...

-Ti-a daruit puterea clanului Rose, felicitari Sabine! Esti ultima vrajitoare alba in viata! Imi spune Max cu ochii inrositi din cauza lacrimilor acide.

-Mama de ce nu e vrajitoare?

-Magia nu urmeaza vreun grafic...mama ta n-a fost aleasa...de la Anne n-a mai fost nimeni aleasa, dar iata-te! Imi spune Max privind in pamant, avand privirea intunecata.

-Du-te si ia o gura de aer...ai nevoie! Adauga el.

Incuvintez din cap. Ma i torc si dau de ochii lui James, in oceanele lui albastre s-a iscat o furtuna care iesea dincolo de granita oceanelor.

-Haide! Ii zic, dar nu reactioneaza, nu stiu ce are...nici macar nu sunt rude. Ii apuc mana rece ca gheata si il scot din casa.

***

Ne plimbam prin parc, nu mai trebuie sa-l tarasc pe James dupa mine caci acum si-a dat drumul la picioare, dar n-a scos niciun sunet. Pasesc mai rapid si ma pun in fata lui.

-James...de la discutia cu James n-ai mai scos niciun sunet...nu stiu ce e cu tine...ma speri!

Nimic...mut, silent, nici pe vibratii nu e! Ii apuc mainile si le strang cu putere.

-Jamie...te rog! Zi ceva, si "miau" poti sa spui atata timp cat stiu ca esti bine! Ii zic abtinandu-ma sa nu plang.

Nimic...ii dau drumul si pasesc alert lasandu-l in spate. Insa o voce ma face sa raman pe loc.

-Miau! Imi sopteste James la ureche. Cand a ajuns in spatele meu?

-Jamie! Cat de enervant poti fi uneori! Ii zic si-i dau un pumn in umar, iar el geme fals pe mine bufnindu-ma rasul.

-Sabine,eu-

S-a oprit din senin si-si muta privirea spre pamant muscandu-si buza. Ce dragut e cand face asta!

-Continua...Jamie! Ii spun luandu-l de maini...

-M-am comportat asa fiindca mi-am dat seama ca nu mai am familie...parintii mei m-ar fi putut ucide...cand am vazut-o pe Anne moarta, m-am simtit...nu stiu...singur si-

-Off, James! Il intrerup eu. Nu mi-am dat seama! Dar ma ai pe mine, eu sunt familia ta! Ii spun si-i strang mainile cu putere...

-Atunci, promite-mi ca nu ma vei lasa! Nu vreau sa te pierd si pe tine! Imi spune cu lacrimi in ochi...nu l-am mai vazut asa.

-Jamie...eu...nu stiu ce sa zic...

-Promite! Imi spune el apasat captandu-ma cu ochii sai albastri patrunzatori.

-Iti promit! Imediat dupa rostirea acestor cuvinte ii simt buzele fierbinti peste ale mele. Respiratia-i greoaie si mentolata...ii simt mainile catifelate prin parul meu, iar eu mi le incolacesc in jurul gatului sau.

-Aaa...ma duc sa iau 2 sucuri...ok? Ii spun eu incercand sa ma concetrez in ciuda sangelui clocotindu-mi prin vene

-Ok...chiar a devenit fierbinte...atmosfera, atmosfera a devenit fierbinte! Incearca sa se corecteze el si incepe sa rada.