Vecinul

Capitolul 6 Dezvăluiri

Ally POV

Cum naiba nu mi-am dat seama că are ceva în gură?! Îmi simt capul atât de greu și gânduri păcătoase îmi invadează mintea la fiecare mișcare pe care o face Nick. Dar trebuie să rezist. Încerc să ies de sub el dar îmi prinde mâinile și mi le pune pe abdomenul său dezgolit. Pentru un moment rămân blocată, dar îmi revin și încerc să îl împing, da' de unde?! Tipul ăsta de două ori mai mare și mai puternic decât mine.

Ajung în câteva minute doar în lenjeria de corp și îi pot simți unflătura din boxeri presăndu-mi abdomenul. Se ridică și se uită în ochii mei să vadă probabil dacă mai sunt sau nu conștientă.

Nu mai văd nimic. Totul e negru.

Adam POV

Deschid ușa rapid și imediat sunt în fața casei lui Ally.

Sunt atât de nerăbdător să văd reacția pe care o să o aibă când o să îi dau cadoul.

Bat la ușă, dar fără rost. Observ mașina de lângă. Probabil are musafiri și nu a auzit. Intru pâna la urmă. Nu e ca și cum aș fi venit să fur, în plus de multe ori am intrat în casa ei și ea în a mea.

Se aud zgomote din camera ei. Probabil iar dansează ca o nebunatică din cauza rock-ului. Îmi aduc aminte că am râs atât de tare data trecută că nu îmi mai simțeam burta, iar după fața pentru că am luat vreo câteva de la Ally.

Urc scările și bat la ușă, după care intru.

Rămân blocat. Ally inconștientă e sub tipul din clasa ei.

Îmi dau frâu nervilor și mă avânt spre tip.

Îl arunc pe jos și încep să îi arunc picioare și pumni până îl las lat.

Mă îndrept spre Ally. A rămas acolo nemișcată cu ochii larg deschiși. Ce i-a făcut nenorocitul?!

-Ally! Ally! Te rog, răspunde, te rog! Ally!

Începe să își deschidă și închidă ochii de mai multe ori, după care se uită lung la mine. Mă ia în brațe.

Îi răspund la îmbrățișare.

-A trecut, îi șoptesc și îi simt lacrimile fierbinți cum se preling pe gâtul meu.

Stăpânește-te Adam! A trecut deja printr-o traumă, nu poți face și tu acum o prostie!

Își trage plapuma pe ea, dându-și seama că e doar în lenjerie.

Se uită pur și simplu în gol și îi pot vedea durerea din privire.

Îi ridic ușor capul cu două degete sub bărbie.

-Hei, sunt cu tine...

-Nu pentru mult timp.

-Ce vrei să spui?

-Adam...Tu... Tu o să pleci... Iar eu voi rămâne din nou singură... Nu mai vreau asta... Uite ce se întâmplă când lipsești doar o zi.

Și râd ușor la ironia ei.

-Adam, nu mai pot să...

-Să ce?

-Să te mai mint. Să mă mai mint și pe mine, ok?

-Scuză-mă, dar eu chiar nu te înțeleg...

-La naiba, Adam. Sunt...sunt...în-în...îndră...

Nu mai rezist și îi continui propoziția.

-...îndrăgostit de tine, spun.

Rămâne o clipă surprinsă și după alte lacrimi își fac loc pe fața ei.

-Ally, nu mai plânge...

-Nici nu ști cât am așteptat asta...

Încep să ma aropi de ea. Îi simt buzele cărnoase sub ale mele, dar din spate se aude un râs forțat și ne întrerupe.

-Ce moment siropos, cintinuă tipul cu buza spartă care până acum stătea pe jos.

-Dacă pleci acum și nu sufli o vorbă despre ce s-a întâmplat nici eu nu o să depun plângere la poliție.

-Și cine îmi garantează că o să faci asta?

-Îți spun eu. Și în plus, dacă nu vrei să mai ai de a face cu mine...nu îmi termin eu propoziția.

Imediat se ridică și iese nervos trântind ușile în urma lui.

-Vei fi bine?

-Cred că da, oricum nu sunt foarte sigură ce s-a întâmplat...

Și începem să râdem.

Ne oprim și ne uităm unul în ochii celuilalt.

-O să te las să îți revi. Mă duc să fac un ceai.

Când dau să mă ridic îmi prinde mâna.

-Mersi...

Mă aplec și îi cuprind obrazul în palmă.

-Tu ești prioritatea mea.

Și îmi vine să mă arunc asupra buzelor ei când și-o mușcă pe cea inferioară.

Hei, știu că poate e mai scurt capitolul ăsta doar că nu prea am avut inspirație și am fost ocupată cu o olimpiadă la română. Lucrez și la celelalte cărți și promit că posrtez cât de repede pot. Poop :**

Nu uitați să lăsați păreri și mai ales vorturi :)):3