Probabil ca marii fani ai trilogiei de carti si seriei de filme "Jocurile Foamei" stiu ca, la sfarsitul cartii "Revolta"/ filmului "Mockingjay - part 2", Coin strange toti invingatorii ramasi in viata si voteaza pentru organizarea
altor jocuri al...
Lovesc cu putere pamantul, iar impactul ma face sa scuip si mai mult sange. Din nara mi se scurge o suvita rosie. De la Corn se aud strigate de groaza, iar eu sunt pe jumatate trantita in santul cu apa. Apoi, in tipetele unei fete, observ ceva lucind sub cateva pietre de pe fundul santului. Intru in apa si dezgrop de sub pietre o arma! Se pare ca au ascuns mai multe arme si saculeti impermeabili foarte mici pe fundul santului! Aud pasi si ma grabesc sa ies la suprafata, dar, deodata, vad un fel de gaura ce intra sub insula Cornului Abundentei. Se pare ca santul are o intrare intr-o mica pestera de sub Corn, in care ma reped in cateva fractiuni de secunda. De aici pot vedea doar bocancii albi ai celorlaltor tributuri. Toate astea se intampla in doar cateva secunde de la sunetul gongului. Privesc putin afara unde, deasupra ochilor mei, se desfasoara un spectacol ingrozitor. Un baiat, cred ca e Jon, arunca un cutit si il nimereste in coapsa pe Jacob, care se afla la marginea junglei. Jacob urlă si isi scoate cutitul din coapsa, inaitand cu el in mana spre Jon, dar acesta apuca in graba un rucsac si se intoarce, dand sa fuga, dar se izbeste de Ares, piept in piept, care ii taie gatul cu o miscare scurta de sabie. Jon se prabuseste si se inneaca cu propriul sange, scotand sunete pe care nu le voi uita niciodata. De pe fundul santului am reusit sa iau un saculet mic pe care mi-l strecor in buzunarul gecii si o arbaleta cu o duzina de sageti. Imi trag suflul cand, dintr-o data, un baiat care se apleaca dupa o maceta din apa ma observa. Fara sa ma gandesc, ii trag o sageata in gat, iar el se ineaca cu sange in timp ce eu ies din ascunzatoare, iau maceta din mainile lui si fug spre imbinarea dintre jungla si desert. - Ha! Uite-o! striga Ares. Aud cum fuge in spatele meu si prind putere, alergand pentru viata mea, cand il simt atat de aproape de mine. Ma intorc instinctiv, implantandu-i lama macetei in umar. Ares zambeste si isi smulge sabia din brat, in timp ce eu fug si ma ascund in desisul junglei... Alerg fara sa ma gandesc, lovindu-ma de crengi si respirand sacadat. Ma opresc intr-un copac si cad la pamant, ghemuindu-ma sub o frunza uriasa. Astept sa vina cineva, sa ma ucida. Dar nu vine nimeni. Se pare ca lupta de la Corn s-a terminat. Aud bataile tunului si le numar. Unul, doua... trei, patru, cinci... Atat? Apoi se aude inca un bubuit de tun. Sase. Prea putini. Probabil cei care se cunosteau bine au facut o alianta, iar ceilalti au preferat sa se indeparteze de Ares si prietenii lui. Unul dintre cei sase e Jon. Si baiatul pe care l-am ucis, care cred ca era Magnus. Fata pe care am auzit-o tipand. Si inca trei. Aud deodata ceva si imi tin respiratia. Il vad printre frunze pe Jacob, care sta terifiat, ascunzandu-se dupa un copac. Iar in partea opusa, sprijinit lejer de acelasi copac, sta Ares. Nu cred ca l-a observat pe Jacob, care s-a facut mic in spatele copacului. Observ ca Ares are bratul bandajat, iar alaturi de el sunt Titus si Blake. - Sa mergem! striga Ares. Sper sa gasim vreun fraier de ciopartit prin padurea de brazi!
M-am indepartat tarandu-ma de acel loc pana cand am ajuns la marginea junglei, unde incepea desertul. Mi-am scos rucsacul minuscul si l-am inspectat. Aveam doar bandaje si o sticla de apa care parea minuscula la inceput, pana cand mi-am dat seama ca era telescopica, asa ca am extins-o pana cand am realizat ca am o sticla de apa de vreo 2 litri. Iar in rucsacel mai era si o bucata de material care, odata desfacuta, era un rucsac mai mare. Am micsorat sticla si mi-am pus-o la loc in buzunar, apoi am continuat sa merg. Ma durea tot corpul dupa ce am fost trantita la pamant de Titus, iar pe brate aveam zgarieturi de la pietrele ascutite peste care am cazut. Dar nu era timpul sa ma plang. Am decis sa merg pe drumul dintre deşert si jungla, exact acolo unde se imbina cele doua fasii din arena. M-am oprit dupa vreo ora in care mersesem neincetat, cand mi-am dat seama ca nu am apa. Ma durea capul ingrozitor, ca efect al deshidratarii. M-am trantit la pamant, cu capul in palme, si am inceput sa plang. M-am oprit instantaneu, dandu-mi seama ca astfel pierdeam si mai multa apa din corpul meu. Lacrimile mi s-au uscat pe obraji. Am stat ghemuita, gandindu-ma ca ar fi fost mai bine sa imi storc tricoul de apa acum o ora, ca sa beau, in loc sa il las sa se usuce. Am privit desertul din fata mea si jungla din spate, ambele extrem de periculoase. M-am urcat intr-un copac cam pana pe la jumatate si am privit lianele ce coborau din ceilalti arbori, astfel venindu-mi o idee. Cu frica, am urcat mai sus, pana la o creanga ceva mai groasa a copacului. Apoi am incropit o plasa de liane intre creanga copacului meu si o alta ramura a unui alt copac. Am testat plasa, ca sa ma asigur ca rezista, apoi am mai intarit-o cu alte liane si mi-am pus geaca si hanoracul deasupra. M-am intins pe patul suspendat si am analizat situatia. Aveam o sticla, dar nu aveam apa in ea. Aveam o arbaleta cu 11 sageti, dar nu aveam mancare. Amintindu-mi de cel de-al treilea Jubileu, am incercat sa dau o gaura in copac. M-am ridicat in picioare pe o creanga, straduindu-ma sa nu privesc in jos. Eram la o inaltime impresionanta si ma miram ca am reusit sa urc pana aici. Mi-am pregatit arbaleta si am tras o sageata in trunchi. Apoi am largit gaura cu aceeasi sageata pana cand am rupt-o. Acum mai aveam doar 10 sageti. - Fir-ar! Am mai tras o sageata in aceeasi gaura si am largit-o, apoi am tras din nou pentru a o adanci. Dupa ce am mai rupt o sageata am renuntat si m-am intins pe geaca. Am pastrat capetele sagetilor rupte pentru a le folosi intr-o lupta corp la corp, daca era cazul, pe post de cutit. Am asteptat un sfert de ora, pana cand am auzit ceva, de parca apa curgea pe o frunza. Am ignorat sunetul si mi-am inchis ochii. Stai! Apa curgea pe o frunza! M-am ridicat brusc si am inspectat zona, ca sa aflu sursa micului izvor. Apoi mi-am amintit de gaura pe care o dadusem. Din ea se prelingeau picaturi ce aterizau pe cateva frunze care retinusera apa. Am sorbit cu lacomie apa de pe frunze si am pus sticla sa colecteze picaturile care continuau sa curga din trunchiul gaurit. Am continuat sa privesc cum apa se prelinge pe dinauntrul sticlei si m-am abtinut sa nu sorb fiecare picatura. Am incercat sa largesc gaura cu capetele de sageti, iar apa a inceput sa curga usor. Acum nu mai erau doar picaturi, era un fir de apa care umplea incet sticla. Apa aveam, dar simteam cum foamea imi strange stomacul. Voi incerca sa rezist, desi nu am rabdat de foame niciodata. S-au scurs cateva ore bune pana sa se umple sticla, iar atunci am luat-o si am baut cu lacomie, pana la jumatate. Apoi am sprijinit-o din nou de trunchi, pentru a se umple din nou. Cerul incepuse sa se intunece. Mi-am facut curaj si m-am urcat mai sus in copac, observand astfel arena. Puteam vedea desertul, care era imediat in dreapta mea, in departare lucea Cornul Abundentei, dupa desert erau niste ruine, iar in stanga mea, dupa jungla, se inaltau munti de piatra, stanci ascutite uriase, fara pic de vegetatie. Climate in care nu poti sa traiesti. Am coborat si m-am intins pe patul improvizat, cu arbaleta incarcata si capetele de sageti alaturi. Mi-am facut sul hanoracul si mi l-am pus sub cap. In curand s-a facut bezna, iar pe cer au aparut copiii morti. Magnus, pe care l-am ucis eu. Jon, omorat de Ares. Ruby si Denisa. Carson si Anna. Toti au murit la Corn, in inclestarea aceea sangeroasa. Incerc sa adorm, iar somnul ma fura in cateva clipe...
Ma trezesc din cauza unui zgomot. Luna e inca pe cer, dar cred ca e dimineata devreme. Aud din nou ceva. Ceva care se apropie in fuga. Aud strigate si ma aplec sa ma uit la ce se intampla. In lumina anormal de puternica a lunii, sau poate e a soarelui care se ridica, vad primul baiat cum sare peste cateva liane, apoi se intoarce brusc si isi scoate cutitul. Arunca ghiozdanul pe care il avea in mana, cand al doilea baiat, mult mai puternic si mai inalt, sare dintre frunze si il tranteste pe primul la pamant. Ii infige sabia in coapsa, iar baiatul urla de durere. Se rostogolesc, baiatul ajungand deasupra matahalei si implandandu-i in brat lama cutitului. Uriasul scapa sabia din mana ranita, stapanindu-si urletul care vrea sa-i iasa din gatlej. Se rostogolesc iar, cel puternic fiind din nou deasupra si incearcand sa il sugrume pe celalalt, dar baiatul il musca de degete pana la sange. Cel urias se elibereaza, isi scoate in graba cutitul din brat si se repede sa il ucida pe baiat, dar acesta se fereste si celalalt intra in propriul cutit. Baiatul iese cu greau de sub trupul uriasului. Se aude tunul. Imi pregatesc arbaleta ca sa il ucid cand se intoarce si ma observa. Dau drumul sagetii si il vad cum se da cu greu in laturi, strigand ceva ce nu reusesc sa aud. Face semne disperat cu mainile si inteleg ca el nu vrea sa ma omoare. Cobor cu grija si ma uit la el. Sta pe jos, cu mainile pline de sange deasupra ranii imense din coapsa. A incetat sa mai urle, dar fata lui e expresia durerii pe care o simte in picior. Sangele ii curge din nas si din gura si are o rana inchisa la tampla stanga. Desi nu il recunosc dupa fata, imi dau seama ca e Jacob. Asta dupa parul castaniu, frumos ondulat. Ma aşez langa el si dau sa ii vad rana, dar atingerea mainilor mele ii smulge un țipăt. Arata cu un deget inspre rucsacul pe care l-a aruncat mai devreme. Fug inspre el si il deschid, gasind o sticla cu apa si bandaje. Le iau si incerc sa ii spal rana, el urland la fiecare atingere a mainilor mele sau a apei. Cand termin sticla, il bandajez. Din pacate, nu sunt destule bandaje, iar in cateva secunde cele folosite sunt pline de sange. Nu ii pot opri sangerarea, dar urc in copac si iau si bandajele mele. Incerc sa ii fac un garou, doar temporar, care, spre surprinderea mea, functioneaza. Cel putin pe moment. Insa bandajele mele sunt prea scurte, asa ca ii spun sa isi scoata tricoul. Prima oara pare ca nu a inteles, dar apoi asculta si isi da jos tricoul negru. In jungla e atat de cald incat poate sta fara el. Si mai are si hanoracul si geaca. Iau cutitul din trupul uriasului si imi dau seama dupa parul blond si dupa fata ca este Seer. Tai tricoul si il bandajez cu el pe Jacob. Dupa jumatate de ora in care el se abtine sa nu zbiere de durere, observ ca bandajul improvizat s-a patat de sange. Garoul meu nu mai functioneaza, dar, oricum, sper sa i se opreasca sangerarea. Si asa se si intamplă. Rana nu ii mai sangera dupa inca o jumatate de ora in care am incercat sa il fac pe Jacob sa vorbeasca. Intre timp, soarele se ridicase pe cer. L-am lasat pe el sa stea intins pe jos cat timp am inspectat proviziile. In ghiozdan, Jacob avea, pe langa sticla acum goala de apa, carne uscata si biscuiti, trei mere si sfoara. Un colac urias de sfoara. Apoi am vazut ca si Seer avea un rucsac in spate si m-am dus sa vad ce provizii avea. Am gasit o sticla cu apa si doua cutite mici. Am pus rucsacul lui Seer in ghiozdanul lui Jacob si le-am urcat pe amandoua in copacul meu. Am incercat sa il conving pe Jacob sa se ridice si sa incerce sa mearga, dar nu ma asculta. Mi-am amintit de sabia lui Seer si i-am dat-o lui Jacob. -Uite. Ca sa ai ceva mai bun cu care sa te aperi. Isi ridica ochii si ma privi intens. Atunci am observat ca parul lui castaniu parea blond in lumina soarelui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lua sabia in maini cam nesigur, apoi si-o puse alaturi. Ma duc la Seer si, cu un efort colosal, ii scot tricoul si i-l dau lui Jacob. E mare pentru el, dar il imbraca si ma lasa sa i-l scurtez pentru a mai face bandaje. Acum i se potriveste, dupa ce am mai taiat din el. Imi pare rau ca nu m-am gandit sa fac din tricoul lui Seer bandaje mai devreme, in loc sa i-l tai pe cel al lui Jacob. Apoi... Ma uit la soare si imi dau seama ca a trecut deja prima zi din ultimele Jocuri ale Foamei...
