Further In Love ▶Lahey

Capitolul 7

Isaac's P.o.v.

"De ce ai facut asta?" O intreb pe April dupa ce Scott a plecat pe usa. "Poate avea probleme acolo de unul singur."

"Imi pare rau.. E vina mea.. Poate ca-"

"Stai calma, April. Nu e nicio problema. Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Scott o sa fie bine, Isaac. Doar las-o mai moale." O asigura Stiles. April ii zambeste dulce.

"Multumesc, Stiles."

"Oricand. Deci, ai vazut orasul, sau inca nu ai avut timp sa il vizitezi pe tot?"

"I-am vazut fiecare straduta, Stiles." Spune April cu un râset slab.

"Oh, bine atunci." M-am prins ce voia sa faca Stiles. Puteam sa ii aud bataile inimii chiar si fara auzul pe varcolac. Voia sa iasa cu ea.

"Deci.." Toti ne indreptam atentia catre Lydia care isi drege glasul. "Eu si Allison mergem la mine acasa. Care e in partea cealalta a orasului." Adauga ea cu un zâmbet, uitandu-se in special la Stiles. Acesta ofteaza zgomotos.

"Hai sa mergem atunci. Pa, April!" Spune Stiles in timp ce isi ia cheile de la Jeep.

"Pa, April. Ne mai vedem Isaac." Spune Lydia, iar Allison ne face cu mana. Dupa ce au plecat, imi indrept atentia catre April.

"Deci, ce vrei sa faci?"

"Stiu ce nu vreau sa fac. Sa merg acasa. Mama m-ar innebuni." Spune ea cu frustare evidenta in tonul ei.

"Am eu o idee. Asta daca te intereseaza." Privirea ei se ridica si o intalneste pe a mea. Zambeste.

"Normal."

Am condus-o catre motocicleta mea si i-am oferit cealalta casca. M-am urcat primul, apoi s-a urcat si April in spatele meu. Dupa ritmul respiratiei ei, pot spune ca e prima data pe o motocicleta.

"Urcate si tinete bine de mine. O sa merg mai incet la inceput." Am asigurat-o si era evident ca s-a mai relaxat.

Manutele ei mici mi-au cuprins talia strans. Am pornit motocicleta si am iesit pe strada. Cand am ajuns la primul colt, s-a prins si mai strans de mine si încerca sa isi ascunda capul in spatele meu. Dupa aproximativ inca un sfert de ora in care nu credeam ca poate sa ma stranga mai tare in brate - nu ca nu mi-a convenit - am ajuns. Am ajuns la stanca.

"Wow.." E tot ce a spus April.

"Frumos, huh?" Ea a dat din cap aprobator. "Si tu care i-ai spus lui Stiles ca ai vazut tot orasul." Amandoi am ras. "Acum chiar ca l-ai vazut pe tot." Un zambet se joaca pe buzele mele si imi cobor privirea sa ma uit la April. Aproape instantaneu, privirea ei s-a ridicat pentru a o intalni pe a mea si a zambit la randul ei.

"Vrei sa stai jos?" O intreb dintr-odata, intrerupand linistea.

"Da. De ce nu?" A zis si se pregatea sa se aseze pe jos. I-am prins gentil mana oprind-o si m-am indreptat catre motocicleta. Am deschis rucsacul atasat de ea si am scos o patura. Am asezat-o pe jos.

"După tine." I-am zis, întinzându-i mana sa o ajut sa se aseze. Ea o ia si amandoi incepem sa radem.

"Cum e sa fii un varcolac?" Imi ridic capul si o fixez cu privirea. Ochii ei sunt plini de curiozitate.

"Poate parea cel mai bun lucru din lume. Adica forta, simturi foarte dezvoltate, viteza. Mai pe scurt putere. Dar prima luna plina e groaznica. La naiba, si a doua si a treia sunt la fel de goraznice." Ea rade. "Dar eu am cerut asta. Am luptat cu mine însumi sa reusesc sa ma controlez. Si am reusit. Am muncit si am perseverat. Nu pot cere mai mult. Desi nu pare, ii sunt recunoscator lui Derek."