Jurnalul zilelor pierdute

Capitolul 3

In acest moment, imi trec mii de intrebari prin cap...probabil ca aceste pagini le voi umple cu nelamuririle mele despre viata si cu raspunsurile lor fara sfarsit.

Viata...ce este ea? Un sir de intamplari vesele si triste pentru majoritatea oamenilor, aceasta terminandu-se mai devreme sau mai tarziu...Ei bine, jurnalule, aceasta intrebare mi-o pun eu zilnic...De ce? Nici eu nu stiu, din moment ce viata s-a terminat acum 5 ani...totusi, pentru societate, eu inca exist. 

Dar moartea...ea ce este? Sfarsitul vietii, care vine mai devreme sau mai tarziu pentru fiecare. Este sfarsitul unui sir lung sau scurt de experiente mai placute sau mai triste, sfarsitul unei rutine...sfarsitul tuturor lucrurilor ce au tinut de viata anterioara...totul se sfarseste odata cu moartea...!

De multe ori ma intreb...de ce nu mor odata? Cat de mult mi-as dori acest lucru...nici nu stii! Multi, cand aud chestia asta, ma intreaba: "De ce nu te sinucizi daca tot iti doresti atat de mult sa mori?". Ei bine, raspunsul meu a fost ca nu se merita efortul. Cam stupid, nu? De aceea, nu multa lume ma intelege...mai bine spus, nimeni nu ma intelege.

Alta intrebare ar fi: Exista Dumnezeu? Pentru ca eu tind sa cred ca nu. Daca el ar exista, toata lumea ar fi la fel de fericita...nu cred ca unii ar fi mai oropsiti decat altii, in timp ce altii nu mai pot de bine...oricum, in timp am ajuns la cloncuzia ca lumea este logica...nu altfel.

Ce este fericirea? Un sentiment trecator, urmat de multa durere? Nici la aceasta intrebare nu-mi pot raspunde...si nici altii nu pot, din pacate. Daca pentru unii, fericirea este un sentiment pe care-l au mereu, pentru mine este unul trecator. Dar tristetea? Ea ce este? Un alt sentiment trecator, probabil. Dar sentimentele? Ele ce sunt? Ma tot intreb asta de cand a murit Violet, si ma intreb in continuare. Oamenii morti n-au sentimente...iar eu fiind printre ei, nici eu nu am.

Sincer, n-am de gand sa fac un roman doar din intrebarile mele...ar fi cam stupid, nu crezi? Imagineaza-ti cum ar suna "Jurnalul intrebarilor fara raspuns"...daca ma gandesc mai bine, nu suna chiar atat de rau. Totusi, acum, sincer vorbind, jurnalule, nu vreau sa-ti impui capul cu mai multe intrebari fara un raspuns clar. Asa te voi ameti si pe tine probabil...oricum, acum, trebuie sa termin cu scrisul...pentru ca mi-e mult prea somn...Oricum, aceasta este inca o stare pe care n-o pot intelege, dar, ma rog, asta e...