Jurnalul zilelor pierdute

Capitolul 9

Deocandata nu mi-a venit colega de camera, asa ca stau intinsa in pat, privind tavanul. E la fel de interesant ca de obicei...oricum, ma bucur sa vad ca peretii de aici sunt la fel de albi ca si cei din camera mea de acasa...

Dintr-o data, linistea din camera fu spulberata de o zgomotul facut de o cheie introdusa intr-o broasca, urmat de scartaitul clantei. Trebuie sa fie colega de camera. Ma ridic, inchid ochii, inspir si cand sa ma prezint, aud o voce, destul de mirata, zicand:

-Emily? Ce cauti tu aici? spuse Joshua, curios.

-Jo-Jo-Jushua? Pai...pai...eu aici stau! am spus eu, oarecum jenata.

El se uita la mine, eu la el mirati si oarecum amandoi jenati de situatia penibila in care ne aflam.

-Pai...banuiesc ca suntem colegi de camera, atunci! spuse cu acelasi ton jenat, dar de data asta suna mai glumet.

-Scuze! Scuze! si dau sa incep sa-mi strang lucrurile, dar Joshua prinse de incheietura. M-am intors spre el, iar el imi spuse:

-Inainte de ati strange lucrurile, eu propun sa mergem la decan, sa vedem cum rezolvam situatia, apoi sa incepi sa-ti strangi lucrurile, bine? spuse el, afisand la sfarsit un zambet prietenos.

Am mers, nu era nimeni inafara de domnisoara Harria, secretara. Parea sa se simta destul de prost, nestiind cum sa iasa din acea situatie jenanta. Dupa cateva momente, spuse:

-Imi pare sincer rau, dar toate camerele sunt ocupate. Nu mai avem nici o camera in plus. Vom incerca sa ne ocupam de situatia dumneavoastra, domnisoara White, domnule Black. Pana vom gasi totusi o cale de a rezolva acest inconvenient, va trebui sa va descurcati. Iar acum, va rog sa ma scuzati, dar trebuie sa plec! si nici nu termina bine de spus acestea, ca si iesi pe usa.

-Ok...deci se pare ca pentru moment suntem colegi de camera...daca vrei, pana se rezolva, eu pot sa merg sa stau cu niste prieteni...

-Nu...e bine. Oricum, daca ar trebui sa plece cineva, eu ar trebui...adica, tu stai in camera aia de cand ai venit aici...!

-Ok...ca tot suntem impreuna, ce-ai zice sa-i cautam pe prietenii mei? Sunt sigur ca te vei intelege bine cu ei.

-Bine...si mai n-am fost in stare sa spun!

Am iesit din cladirea principala tinandu-ne de mana. Am mers la biblioteca. Acolo ne asteptau inca vreo 6 persoane: 3 fete si 3 baieti. Pareau toti rock-eri si...de treaba.

Ne apropiem de ei...simt cum ma rosesc. Simt ca vreau sa plec...s-o iau in directia total opusa lor. Ceva imi spune ca Joshua si-a cam dat seama de intentiile mele, caci mi-a zis la ureche:

-Sa stii ca nu te las sa pleci. La nevoie, te iau cu forta! spuse el plin de sine...dar cu tonul sau specific, glumet.

Ne-am apropiat de acel grup "vesel", unde distractia era in toi. Una din fete era in dpatele unuia din beieti, si tipa la el in spaniola. Din ce-am inteles, baiatul ii luase ceva, o hartie, daca nu cumva o pagina din jurnal, iar ea o vroia inapoi. Fata parea furioasa si parea c-ar fi fost in stare de crima pentru a-si recupera foaia.

O nu...am ajuns langa ei. Totul a inceput destul de normal, as putea spune...

-Buna, grup vesel, de ca faceti atata galagie? La urma urmei, suntem langa o biblioteca! spuse Joshua, plin de umor.

-Ce? Gelos ca am inceput distractia fara tine? spuse o fata inalta, blonda cu suvite negre, cu ochi albastri, ce purta purta un tricou negru, cu Metallica. Nu e vina noastra ca ai intarziat! spuse aceasta, cu un ton destul de normal. Oricum, unde ai fost?

-Pai...stii tu...probleme cu cazarea...! spuse Josh pe un ton destul de relaxat.

-Totusi...cine e ea? spuse o alta fata, cu parul rosu si suvite negre ce avea ochi verzi, aratand spre mine.

-Ea? Apoi se uita spre mine, ca si cum ar fi uitat de existenta mea. Pai...pai...ea e Emily! Emily despre care v-am povestit anul trecut!

Toti se uitara spre mine ca la o ciudatenie a naturii...nu ma simteam deloc bine. Situatia incepe sa ia o intorsatura ciudata.

Cand auzi numele meu, fata de mai devreme care tipa in spaniola isi indrepta atentia spre mine, lasand-ul pe bietul baiat sa respire. Acesta imi arunca o privire recunoscatoare. Dupa aceea se aproprie de mine, uitandu-se si mai si ca ceilalti, si, dupa un lung moment de tacere, spuse, destul de rezervata:

-Emily...ha? Si...si mai cum?

-E-Em-Emily White...

-Deci Emily White...esti studenta aici, la Oxford, asa-i? In ce an? Unde?

-Da...in anul I, la stiinte sociale...

-In anul I zici? isi partra aceeasi figura rezervata, iar dupa ce ma examina mai bine, si stoca informatiile, chipul sau deveni senin, strigand:

-Prospatura! apoi...ma imbratisa.

Eu cred ca aveam o fata de om speriat, caci baiatul ce avea foaia in mana veni la noi doua si-mi spuse:

-Incantat de cunostinta, Emily. Eu sunt Geoffrey Chaucer. Stiu...Geoffrey Chaucer a fost un mare poet englez de prin secolul XIV, dar ce sa fac daca parintii mei au fost asa neinspirati? Apropo, ti-am zis ca parintii mei sunt amandoi profesori de literatura engleza?

-Asta explica multe...! zic eu, fara a stii macar ce spun.

-Totusi, spune-mi Jeff! Toata lumea imi spune asa!

-Cu exceptia mea! spuse fata de mai inainte. Eu ii spun Couch! A, da! Scuze! Am uitat sa ma prezint! Eu sunt Jennifer! Jennifer Albarn! si, aratand spre fata blonda, spuse: Iar ea e...

-Eu sunt Janette Micheline. Prenume: Janette. Nume: Micheline. Am vrut sa precizez, pentru ca multa lume incurca. A da...si ciudata asta mica? Noi ii spunem Jen. Le spune tuturor celor din anul I prospaturi, iar celor din ultimul an, vechituri. Pe scurt, pana nu treci in anul al II-lea, vei fi "prospatura".  Ea este totodata o fanatica a modei. Dar faptul ca ar face orice pentru haine la moda, si vreau sa zic ORICE, nu inseamna ca le si asorteaza cum trebuie. Aici intervin eu. Pe ea n-o imbraca mama, pe ea o imbrac eu! Altceva despre Jen...pai, e din America, vorbeste foarte bine spaniola. Noi presupunem: ori ca a invatat foarte bine la scoala, ori a stat in Spania, ori s-a uitat la mult prea multe telenovele...nu stim! Nu vrea sa ne zica! Oricum, deja am zis prea mult despre mine...sa-i las si pe ceilalti, altfel urmatoarele mele zile de studentie nu vor fi tocmai fericite...! si acestea au fost ultimele ei cuvinte inainte ca ceilalti sa inceapa sa vorbeasca unii peste altii...

Urmatoarea a fost roscata, care spuse destul de indiferent:

-Buna, eu sunt Slow! Nume intreg: Slowly Soul. Panritii mei sunt hippy, adepti ai new age. Deci...asa se cam explica numele stupid. Sunt studenta in anul 2 la Stiinte ale Naturii, Istorie. Ai mei erau atat de hippy, si pentru ca sunt rocker, m-au renegat. Pe scurt, sunt bursiera. Oricum, n-am chef sa-mi spun acum lunga si trista poveste, deci prezentarea mea se termina aici. Bucuroasa de cunostinta! spuse ea, schitand un mic zambet pe buze.

-Wow...ai obtinut un zambet de la regina de gheata! spuse un baiat.

-Nu-i rau pentru o nuo venita! spuse altul.

Ok...baietii astia 2 seamana...sunt gemeni?

-Voi...voi sunteti gemeni? am zis eu, putin socata...

-Da! Suntem gemeni! au zis ei, in acelasi timp.

-Mai suntem numiti sarea si piperul. Eu sunt Edward, dar imi poti spune Sare!

-Iar eu sunt Joseph, dar imi poti spune Piper!

-O...ok! am spus eu, neintelegand ce se petrece acolo. Totusi...imi fac prieteni...un inceput destul de promitator!

-