M-am nenorocit

Blasts from the past

Asa cum v-am promis, in capitolul acesta va voi povesti cateva intamplari din trecutul tumultuos al tatei. Nici el nu a fost prea intreg la cap in tinerete, iar acum nu mi se pare ca ar avea mai multa minte. Singurul lucru care te induce in eroare este faptul ca acum are o fata de om serios mai reusita.

Tata a crescut undeva la tara, iar la 15 ani a plecat la liceu in Bucuresti. Vroia independenta, asa ca, in loc sa mearga la stiu eu ce cunostinte ar fi avut bunicul acolo, el a mers la internat. Acolo, si-a facut un prieten foarte bun, pe nume Vasile, iar unde era unul, era si celalalt. Perioada respectiva a fost exact cam ca in versurile unui cantec din tineretea lui: "prin restaurante, baruri, cafenele si localuri". Langa liceu era un restaurant unde erau deja obisnuiti ai casei. Acum, cred ca liceul inca mai exista, fiind numit Scoala Ferdinand I, insa restaurantul a fost demolat acum ceva ani. Chiar langa ele se afla Gara Obor.

Oricum, din cauza ca la internat exista reguli, tata si prietenul lui erau fortati sa le incalce cateodata(adica mai mereu). Intr-o zi, dupa ce au iesit pe ascuns din internat, au mers direct la restaurant. Acolo au fost condusi la masa lor preferata, ceva mai retrasa, in spatele unui paravan. Pana acum se prezenta ca fiind o zi ca oricare alta. Insa Providenta le pregatea o seara memorabila.

Din nu stiu ce motiv, directorul liceului a avut ceva de discutat cu patronul respectivului restaurant, dar, cum acesta nu era acolo, a fost rugat sa il astepte la o masa. Dupa cinci minute de asteptare, acesta s-a ridicat sa verifice doua voci care i se pareau cunoscute.

- Belciu! Agate!

- Sa traiti tovarasul director, raspunsera cei doi evadati.

- Ar trebui sa fiti la internat. Ce cautati aici?

- Ce cautam aici? facu tata uitandu-se la Vasile. Cum ce cautam aici? 

- Pai ce cautati aici?

- Pai ce cautam aici?

- Pai ce cautati aici?

- Dar ce cautati aici aici tovarase?

- Am putina treaba cu... raspunse directorul inainte sa se prinda. Belciule! Lasa teatrul si spune-mi ca cauti aici ca nu am chef de glumele tale.

- Pai... o asteptam pe bunica lui Vasile, zise el repede.

- Asa e mai Vasile?

- Da tovarase.

- Si cand vine bunica?

- Cu primul tren.

- Aha, bine, raspunse barbatul si dadu sa plece.Parca numai ca sa ne faca in ciuda, aparu ospatarul cu meniurile.

- Geo, nu te-am mai vazut de doua zile. Pe unde ai umblat mosule? "Dumnezeii matii! Du-te de aici ca ne ia mama dracului pe toti!!!" ii transmit eu prin doua semne scurte orpatarului, care a inteles despre ce era vorba, si isi continua drumul. Directorul se intoarse si se uita la noi intrebator.

- Deci sa inteleg ca sunteti obisnuiti ai casei?

- De unde tovarasu? Nu vedeti ca ospatarul nu cu mine vorbea?

- Asa e, ai dreptate, vad ca s-a dus la cealalta masa, spuse el si dadu iar sa plece. "Am scapat!"

- Pentru Geo si Vasile, de la noi pentru voi, striga lautarul inainte sa inceapa un cantec. Cei doi se uitara unul la altul si se vazu acelasi gand in ochii lor: "AM DAT DE DRACU!"

- Si asta e tot coincidenta mai baieti? intreba directorul care se intoarse din nou.

- Tovarasu director, de ce nu luati loc cu noi? facu Vasile care aproape il luase de umeri si il tragea la masa.