M-am nenorocit

Consecinte

Daca cineva imi spune ca si capitolul asta este amuzant, jur ca ii cer adresa, si week-end-ul asta vin dupa tine si te spanzur. Capitolul asta este chiar trist. Iar sfarsitul... sa spunem doar ca l-am lasat in aer.

Astept comment-uri!

***

- POFTIM? am strigat eu la el nevenindu-mi sa cred ce aud. Repeta ce ai spus! 

- Am spus ca Isa este femeia potrivita pentru tine, raspunse el calm. 

- Glumesti, nu? 

- Vorbesc foarte serios Paul. Am avut impresia asta din momentul in care am vazut-o. Iar acea scurta discutie pe care am avut-o mi-a dovedit ca asa este. 

- Uite care e treaba, TATA, am spus eu strigand ultimul cuvant. Eu nu sunt ca tine. Nu in toate privintele. ASA CA NU MA COMPARA CU TINE.

- Asta vrei tu sa crezi. Indiferent ca accepti sau nu, imi semeni mult prea mult ca sa nu poti admite ca am dreptate, continua el.

- Tata, eu am venit aici cu Isa ca sa imi spui ce fel de femeie e si cine i s-ar potrivi. Nu am venit aici cu ea ca sa imi spui ca EA E FEMEIA POTRIVITA PENTRU MINE, am incheiat tipand la el. 

- Calmeaza-te fiule. 

- NU AM DE GAND SA FAC ASTA, am urlat eu din nou. Nu ma mai puteam abtine din cauza nervilor, si simeam nevoia imperativa de a ma descarca. 

- ACCEPTA IDEEA ASTA, urla si el la mine. E PROBLEMA TA DACA ACCEPTI SAU NU CEEA CE TI-AM SPUS. DACA NU O FACI, ESTE STRICT PROBLEMA TA, striga si el, iar apoi continua calm. Eu ti-am spus ceea ce mi-ai cerut. Experienta trecutului ar trebui totusi sa-ti sugereze faptul ca stiu cel mai bine ce spun, avand in vedere ca stii ce s-a intamplat atunci. 

- Bine, m-am resemnat eu, obosit de cearta. Trebuie sa plec, am spus intorcandu-ma. Nu ma astepta. 

La usa am avut surpriza de a da peste mama, care statea sprijinita de usa, blocand-o. Era imbracata intr-un halat rosu de baie, iar parul ii era ud.

- Esti bine? ma intreba ea direct.

- Nu sunt deloc bine, mama. Ce s-a intamplat?

- Chiar asa Paul. Oare ce s-a intamplat? facu ea ironic catre mine, insa nu aveam chef de ironie, in special acum. Urlati amandoi ca doi descreierati si ma intrebi pe mine ce s-a intamplat.

- Scuza-ma mama, insa nu prea am chef sa stau la discutii filozofice.

- Surorile?

- Mda. Se pare ca tata o considera pe Isa potrivita pentru mine. Iar eu imi faceam probleme ca nu stiu cu cine as putea sa o combin pentru a putea sa ma duc apoi sa o strang in brate pe Ana si sa ii spun ca e singura femeie din viata mea.

- Daca m-ai intreba pe mine, ti-as spune sa iti asculti inima.In fond ea va suferi daca vei face aceasta alegere cu capul, spuse ea eliberandu-mi usa. Ma duc la culcare. Noapte buna.

- Mersi mama. Noapte buna si tie.

Am iesit din casa si m-am dus direct la masina. "Isa? Femeia potrivita pentru mine? Nu poate fi posibil! Am nevoie de ajutorul altcuiva. Cineva in care am ajuns sa am mai multa incredere. Si care este direct afectat." O singura persoana se incadra in acel moment in sablonul creat. Am scos telefonul din buzunar si l-am privit nesigur daca sa-l folosesc. "La naiba! Nu mai am nimic de pierdut!" Am initiat apelul si am dus telefonul la ureche. 

- Da. 

- Buna seara domnule Petre. Deranjez? 

- Da Paul. In ultimul timp ma deranjezi pentru ca mi-ai dat viata peste cap. Ce s-a intamplat?