Ok..eu sunt Amanda Enderson și locuiesc în România. M-am mutat din Miami împreună cu mama mea, când tata a murit. A fost destul de greu să mă obișnuiesc cu liceul, profesori noi, prieteni noi. Dar asta nu contează, contează că am o familie sănătoasă!
Dimineața...
- Amanda, scoală-te că e 07:30 și întârzii la liceu! spune mama
- Bine, bine..acuum!
Mă scol leneșă din pat, mă spăl pe dinți și mă îmbrac. Cobor în bucătărie și mănânc. Mă încalț cu niște adidași și plec.La liceu...
Fiind nouă nici nu știam unde e clasa. M-am dus la dulap să îmi pun cărțile. În timp ce făceam asta, se apropie o fată de mine..parcă o cunoșteam de undeva.
- Amanda? Tu ești?
- Rebecca? Chiar tu ești?
- Mi-a fost așa dor de tine!
- Și mie, draga mea!
Rebecca era cea mai bună prietenă a mea din Miami. Era ca o soră pentru mine. Nu îmi vine să cred că este AICI!
- Ce cauți aici? intreb eu curioasă
- Păi m-am mutat cu tata aici un timp..are o afacere.
- Ce bine...mă simțeam așa de singură! Mi-ai lipsit mult!
- Și tu mie! Nici nu știi cum a fost fără tine! Și acum se pare că...
- S-a sunat! am spus eu și am început să râdem amândouă
- Ce număr are clasa ta?
- 11, a ta?
- 11. Ce bine! Suntem și în aceeași clasă!
- Hai să mergem că întârziem!În sala de clasa...
Până a venit profesoara noi două am mai stat de vorbă. Deodată intră profesoara cu un băiat chipeș, cu un zâmbet superb și înalt.
- Bună ziua, copii!
- Bună ziua, doamna profesoară!
- Astăzi am să vi-l prezint pe noul vostru coleg! Ne poți spune cum te cheamă?
- James David Maslow! spune el zâmbind la mine și Rebecca îmi tot trăgea ghionturi
- Bine, James! Te rog să iei loc lângă colega ta, Amanda. Și ea este o elevă nouă.
- Bine. Mulțumesc frumos!În pauză...
Când am ieșit din clasă m-am dus direct la dulap să îmi pun caietele. Din spate vine James spre mine:
- Bună Amanda!
- Ăăă..bună James!
- Ai vrea să mănânci cu mine?
- Da, ne vedem in 10 minute în curtea scolii?
- Perfect! Ne vedem!
Din spate vine Rebecca și mă întrebă:
- Era James? Ce vroia??
-Să mă întrebe dacă vreau să mănânc cu el..de ce?
- Ahh..întrebam!
- Sigur?
- Sigur! Dar mai cred ceva..
- Cee?
- Că te place!
- Nu cred..
- Eu cred că da!
- Mai vorbim noi de asta..acum trebuie să plec că mă așteaptă!
- Bine porumbeilor!
- Heei! spun eu și începem să râdemȘi cam asta a fost cu capitolul pe astăzi. Sper că v-a plăcut și nu uitați să dați o steluță! Nu e deloc greu, să știți! Ne vedem mâine! :)