Ok..eu sunt Amanda Enderson și locuiesc în România. M-am mutat din Miami împreună cu mama mea, când tata a murit. A fost destul de greu să mă obișnuiesc cu liceul, profesori noi, prieteni noi. Dar asta nu contează, contează că am o familie sănătoasă!
Dimineața...
- Amanda, scoală-te că e 07:30 și întârzii la liceu! spune mama
- Bine, bine..acuum!
Mă scol leneșă din pat, mă spăl pe dinți și mă îmbrac. Cobor în bucătărie și mănânc. Mă încalț cu niște adidași și plec.
La liceu...
Fiind nouă nici nu știam unde e clasa. M-am dus la dulap să îmi pun cărțile. În timp ce făceam asta, se apropie o fată de mine..parcă o cunoșteam de undeva.
- Amanda? Tu ești?
- Rebecca? Chiar tu ești?
- Mi-a fost așa dor de tine!
- Și mie, draga mea!
Rebecca era cea mai bună prietenă a mea din Miami. Era ca o soră pentru mine. Nu îmi vine să cred că este AICI!
- Ce cauți aici? intreb eu curioasă
- Păi m-am mutat cu tata aici un timp..are o afacere.
- Ce bine...mă simțeam așa de singură! Mi-ai lipsit mult!
- Și tu mie! Nici nu știi cum a fost fără tine! Și acum se pare că...
- S-a sunat! am spus eu și am început să râdem amândouă
- Ce număr are clasa ta?
- 11, a ta?
- 11. Ce bine! Suntem și în aceeași clasă!
- Hai să mergem că întârziem!
În sala de clasa...
Până a venit profesoara noi două am mai stat de vorbă. Deodată intră profesoara cu un băiat chipeș, cu un zâmbet superb și înalt.
- Bună ziua, copii!
- Bună ziua, doamna profesoară!
- Astăzi am să vi-l prezint pe noul vostru coleg! Ne poți spune cum te cheamă?
- James David Maslow! spune el zâmbind la mine și Rebecca îmi tot trăgea ghionturi
- Bine, James! Te rog să iei loc lângă colega ta, Amanda. Și ea este o elevă nouă.
- Bine. Mulțumesc frumos!
În pauză...
Când am ieșit din clasă m-am dus direct la dulap să îmi pun caietele. Din spate vine James spre mine:
- Bună Amanda!
- Ăăă..bună James!
- Ai vrea să mănânci cu mine?
- Da, ne vedem in 10 minute în curtea scolii?
- Perfect! Ne vedem!
Din spate vine Rebecca și mă întrebă:
- Era James? Ce vroia??
-Să mă întrebe dacă vreau să mănânc cu el..de ce?
- Ahh..întrebam!
- Sigur?
- Sigur! Dar mai cred ceva..
- Cee?
- Că te place!
- Nu cred..
- Eu cred că da!
- Mai vorbim noi de asta..acum trebuie să plec că mă așteaptă!
- Bine porumbeilor!
- Heei! spun eu și începem să râdem
Și cam asta a fost cu capitolul pe astăzi. Sper că v-a plăcut și nu uitați să dați o steluță! Nu e deloc greu, să știți! Ne vedem mâine! :)
