Din limuzină iese un băiat brunet și cu ochii roz.
???: Frate, ți-ai uitat trandafiri.
Adrien: Oooo, da.
Eu: Tu? Ne-am mai întâlnit până acum?
???: Nu ,nu cred, și face un gest din mâna pe care lăm mai văzut.
Adrine mă ia de mâna și întrăm în teatru. Am mai repetat odată coregrafia.
Mai avem 10 minute și întrăm. Adrien se apropie de mine cu buchetul de trandafiri și mi ofeta cu cea mai mare grijă.
Eu: Pentru mine? Mersi... zic după care iau trandafiri și mă apleca pentru ai simți mireasma lor care mă mai linișteau din atâtea emoție și gânduri.
Adrien: Ești o față foarte specială care merită nu mai ce e mai bun.
Eu: Ești un scump. Mă ridic pe vârfuri și îl sărut pe obraz.
El se înroșise. Trandafiri îmi păreau cunoscuți, în buchet era un bilet pe care scria "succes". Hhhh... și scrisul îmi pare cunoscut. Scotocesc ca o disperată în ghiozdan și scot toate bilețelele primite de la Motan Noir și pioletul care se află în buchetul primet de la el. Toate aveau acelea scris și trandafiri același, stai el îmi zise odată Bubu au tot el BenyBu și la fosta scola a zis ca se numea Motan Noir și fratele lui era Motan Blanche. Acum m-am prins. Mă îndrept cu pași repezi spre el și când ajuns în dreptul lui, se întoarce și îmi zâmbește după care eu îi dau o palma iar toți ceilalți își întorc privirea către noi.
Adrien: Ce te-a apucat?
Eu: Zimi adevărul, tu ești Motan Noir?
Mă ia de mâna și mergem intr-o cameră goală după care închide ușă.
Adrien: Însfârșit ti-ai dat seamă, credeam ca nu o sa-ti mai dai seamă vrodată!! zice pe un ton amuzat.
Eu: Eu nu glumesc, Zimi!!!
Adrien: Da eu sunt , ești fericită?
Eu: De ce ai făcut asta?îi spun începând să plâng.
Adrien: De asta. Mă ia în brațe și mă sătura pasional îi timp ce îmi ștergea lacrimile. Ne despărțim pentru o gură de aer, după care îmi șoptește la ureche un " Te iubesc" cu cea mai senzuală voce posibilă.
