Se pare că au mai repartizat câți va elevi de la cealaltă școală de dans din cealaltă parte a Parisului. Foxi cred că o cheama. Nu am reținut fiind distrasă de parul superb al lui Adrien care strălucea în bătaia razelor de soare auri care intrau pe ferestre luminând camera.
Profă: Acum veți avea un exercitiu. Va voi repartiza câte doi.
Din păcate nu am picat în echipă cu Adrien. Profa zise ca noi fiind cei mai buni din trupa să îi ținem si pe cele două fete noi venite la curent. Adrien e cu Foxi si eu cu Violet. Spre mirarea mea, Adrien nu avea nici o problema cu asta si nici eu, datorită faptului că acum că m-am întors acasă să fac cea ce îmi place mai mult... Să dansez!!! I-am dat întâlnire lui Adrien în parcul în care ne întâlneam mereu, dar acesta mi-a spus că îi arată lui Foxi orașul și că nu poate. Nu m-am supărat, dar fi sigura ca nu sunt genul să fiu geloasă. Sunt prea leneșă ca să îmi fac nervi sau să am tot feluri de gelozie care nu își au rostul.
M-am băgat mai repede la somn având o zi grea la repetiții, mai ales că mâine am repetitive cu Violet pentru exercițiu.
- VIS*-
Mă plimbam pe o stradă încântătoare. Era toamnă iar frunzele căzute formau un covor superb. Frunzele care mai cădeau din când în când parcă ar fi fost o ploaie cu petale multicolore. Deodată aud o voce familiară. Era vocea lui Adrien. Strigă în gura mare " Te Iubesc Mai Mult Ca Orice " . Cu un zâmbet mare pe față alerg spre el și îl găsesc în brațe cu Foxi sarutandu-se. L-am strigat, aveam lacrimi în ochii și am început să fug. Adrien în spatele meu strigând după mine să mă opresc, dar eu mă grăbeam să trec repede strada ca să scap de el dar atunci văd un tir cu farurile aprinse ca două stele ce mă orbita, nu mai vedeam nimic, iar tot ce auzeam era un clacson de mașină și vocea lui Adrien strigând si plângând...
