A trecut cinci zile,mai am doar două zile pentru ai spune lui Adrine tot adevărul. Dar mie frică de c va reacționa. Nu știu ce să fac.
Adrien îmi da mesaj să ne întâlnim intr-o ora în parc la locul nostru secret.
Adrien: Marinette, aici!! striga după mine.
Eu: Trebuie să îți zic ceva.
Adrien: Aș putea incepe eu?
Eu: Sigur.
Adrien: Zilele astea au fost cele mai frumoase zile din viață mea și vreau sa-ti dau ceva.
Imi întinde mâna în care se află o cutie frumos impachetat. O deschid și scou un pandantiv de aur i formă de inimă care se deschide și ascunde o poză cu noi.
Eu: Oooo, Adrien e superb!
Adrien: Ca tine.
Îi zâmbesc și el îmi întoarce la fel un zâmbet prietenos.
Adrien: Și ce vroiai sa-mi spui?
Eu: Oooo.. Da. Mă mut în U.S.A.
Adrien: Cum?
Eu: Am fost acceptată la academia de dans de acolo, acum o săptămână.
Adrien: Și mie nu miao spus.
Eu: Nu vrut să te rănesc.
Adrien: Ei bine nu a funcționat.
Eu: Te rog nu mai tipa la mine, zic cu lacrimi în ochii.
Adrien: Nu pot să cred ca mi-ai făcut asta!!
Eu: Îmi pare rău și dispar de lângă el.
Fug prim parc. Deodata mă ciocnesc de o persoană. M-am ridicat și am loat-o iar la fugă până ce am ajuns în facă lacului unde era o bancă pe care mereu stăteam cu Adrien. Mă așez după care o răsuflare rece îmi sufla în ceafă. Nu m-am uitat să văd cine e. Se ajeaza lângă mine după care vocea lui groasă sparge gheața.
???: Îmi pare rău.
Am recunoscut vocea. Era Adrien.
Eu: Nu mie îmi pare rău, trebuia să îți spun.
Adrien: Da dar eu nu trebuia să reacționez așa.
Eu: Da ,n-ar fi trebuit.
Adrien: O dar și tu trebuiai să nu mă minți.
Eu: Ok, deci am stabilit, e vină mea.
Adrien: Nu, e vină mea.
Eu: Amândoi suntem de vină și am încheiat.
Adrien: Așa e. Da cea mai mare parte din vină o ai tu.
Eu: Poftim!!
Adrien: Glumesc. Și în cepe să râdă.
Mă ia în brațele lui călduroase și puternice și mia șoptit un " Te iubesc" așa cum mia șoptit și la început.
Eu: Cred, ca ne despărțim.?
Adrien: O să te aștept și la capătul lumi.
Eu: Te iubesc. După care încep să plâng și să mă sefugiez în pieptul lui.
Adrien: Și eu te iubesc. Și stai liniștită o să te vizitez mereu.
Eu: Cred ca trebui să îmi fac bagajele.
Adrien: Te conduc?
Eu: Da. Îi zic zâmbind.
Pe drum nu ne-am mai dat drum unul celuilalt. Când am ajuns în față casei ma sărutat și mă îmbrățișat. Ne-am luat la revedere și a plecat.
Am urcat tristă în cameră și mi-am făcut bagajele.
