E din nou seara, inca o zi monotona plina de emotii si totusi lipsita de actiune, luase sfarsit, intr-un fel inca asteptam sa se intample ceva, orice. Stau singura in statia de tramvai de minute bune si incep sa cred ca am pierdut ultimul tramvai si totusi nu aveam curajul de a ma uita cat e ceasul, preferam sa traiesc cu iluzia ca totusi avea sa vina un tramvai la un moment dat, pana la urma nu aveam nici o sansa sa ajung pe jos acasa, ar fi insemnat patruzeci de minute de mers si nu ma simteam in stare. De curand a inceput sa ploua, cu fiecare minut ce trecea imi parea ca stropii de ploaie sunt tot mai uniformi, mai anosti, dandu-mi o stare de somnolenta acuta, pana la urma nu am dormit nici noaptea trecuta. Fara sa opun rezistenta imi las capul pe sticla care inconjura statia ca niste pereti transparenti si imi las ochii sa se inchida incet fara sa adorm imediat insa. Ce o fi fost in capul meu sa pierd ore in sir intr-o cafenea aproape goala si nici macar sa nu observ ca afara se intunecase. Prea tarziu pentru regrete. Imi las mintea sa se odihneasca, uitand pentru o clipa ca sunt singura intr-o statie de tramvai la o ora tarzie, ca ploua sau ca vantul batea tot mai tare si probabil ma voi alege cu o gripa ingrozitoare, vroiam doar sa dorm nepasatoare imaginandu-mi pentru o clipa ca sunt acasa, lungita pe patul meu mare, la caldura, era atat de bine, mult prea bine. Imi pare ca deslusesc sunetul unor pasi inceti care disturba acea muzica pe care o cantau stropi de ploaie prin caderea lar monotona, totusi ma hotaresc sa nu-mi deschid ochii. - Ce faci aici? vocea lui ma trezeste din motaiala mea, facandu-ma sa revin la o realitate atat de dulce ce se putea, atat de usor confunda cu un vis. Imi deschid ochii incet cu o teama pe care nu o pot intelege. Il privesc absenta de parca nu ar fi fost nimic mai mult decat o holograma, o iluzie, in timp ce parfumul lui imi inunda narile inghetate. Parul lui blond era chiar mai ciufulit ca de obicei, ochii lui albastrii ma privesc mirati, in timp ce buzele lui formau un zambet ironic. Tresar cand ochii nostri se intalnesc. Surprinzator, nu ma intimideaza la fel de mult ca atunci cand suntem inconjurati de alti zeci de oamenii. Probabil ca somnul ma pastreaza calma. - Greu de spus. Cred ca am pierdut ultimul tramvai. - Si banca ti se parea confortabila asa ca te-ai hotarat sa tragi un pui de somn. imi zice acesta abia abtinandu-se sa nu rada ca un copil. Ridic din umeri si privesc in gol pentru cateva secunde dupa care imi scot telefonul din geanta pentru a ma uita cat e ceasul, dar spre surprinderea mea este "mort". - Ai un ceas? il intreb pe blond indreptandu-mi iar privirea spre el. Acesta doar da afirmativ din cap si isi scoate telefonul din buzunar zicandu-mi ca e unsprazece jumate. Nu mai zic nimic, doar imi lovesc fruntea cu palma. Il vad pe Naruto cum cade pe ganduri pentru cateva secunde dupa care ma priveste cu un zambet mare pe fata. Nu vreau sa stiu la ce se gandeste, desi ar fi putut fi colacul meu de salvare. - Stii? Ai putea sa dormi la mine acasa... adica, esti prietena cu Ino, nu? O idee mai buna decat ma asteptam, pentru un moment am uitat ca e fratele prietenei mele cele mai bune. - Cred ca e in regula. Ii raspund zambind, pana la urma salteaua prietenei mele parea mult mai confortabila decat banca din statie. Fara sa mai zicem nimic ne ridicam de pe banca si pornim spre casa lui care era la vreo cinci minute de mers. Ploaia s-a oprit, ciudat, nici macar nu am observat pana acum. Cand ajungem, Naruto ma conduce spre camera surori lui care, spre surprinderea mea, era perfect treaza. Dupa ce ii explicam situatia prietenei mele care ne privea mirata, amandoua ii uram noapte buna blondului. - Deci... tu si Naruto? Ma intreaba Ino imediat ce fratele ei s-a indepartat, punandu-si mainile pe umerii mei si zambind larg. Se vede ca sunt frati. - Nu. ii raspund sec fara tristete, dar nici cu incantare. - Dar te privea de parca... Nu si-a mai continuat ideea si poate e mai bine asa. Nu vroiam sa imi fac sperante false. Dupa ce am mai vorbit cateva prosti de ale noastre, eu si Ino ne-am culcat, in sfarsit somn...
Hey! Ce mai faceti? Eu bine, pentru ca azi fac un an de Wattpad si 14 ani de viata... da, azi e ziua mea... si m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa va fac eu ca si cadou un capitol. \(★ω★)/ Vreau sa va spun ca, de acum in colo, o sa pun capitolele la 2-3 zile, poate chiar 4, in cazul in care nu am timp. Sper sa va bucurati de acest capitol! ♡♡♡ LOVE YA! XOXO! ♥♥♥
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
